Un biolog de seamă din Bucovina

Cu mai bine de 25 de ani în urmă, apărea la Editura „Țara Fagilor” din Suceava volumul intitulat Biologi de seamă din Bucovina, alcătuit de prof. Petru Bejinariu din studii și articole semnate de el și de alți autori pe această temă.

 

Au urmat apoi încă trei volume cu același titlu, al doilea și al treilea fiind întocmite împreună cu prof. dr. George Istrate. Ulterior, atenția dlui Petru Bejinariu s-a îndreptat asupra unor ilustre personalități din domeniul biologiei de pe meleagurile noastre precum Eugen Botezat, Constantin N. Hurmuzachi și Ion T. Tarnavschi, cărora le-a dedicat câte o consistentă monografie. Cum „zestrea” Bucovinei în domeniul biologiei este cu mult mai bogată, atenția celor doi cercetători s-a îndreptat de data aceasta către un alt nume de seamă, scoțând nu demult de sub tipar studiul monografic intitulat Traian I. Ștefureac – pedagog, om de știință, ocrotitor al naturii din Bucovina (Ed. Septentrion, Rădăuți, 2011). Pentru a contura o imagine cât mai cuprinzătoare a personalității distinsului om de știință (și asta cu atât mai mult cu cât, cu trecerea timpului, informațiile neconsemnate intră în uitare), în monografie au fost incluse și câteva studii ale altor autori dedicate lui Traian I. Ștefureac. În legătură cu aceasta, ei precizează că s-au decis „a căuta, aduna, selecta și ordona date, fapte, informații și documente despre un autentic pasionat specialist în domeniul botanicii, botanist recunoscut în lumea biologilor” (p. 9). Și au reușit pe deplin. Astfel, primul capitol, intitulat Câmpulung Moldovenesc – locul natal semnat de ing. Gheorghe Popa introduce cititorul în contextul geografic în care s-a născut și a crescut Traian Ștefureac printr-o descriere cuprinzătoare a orașului și a împrejurimilor, zonă renumită pentru frumusețea ei inegalabilă (în care se află un mare număr de rezervații naturale) și pentru monumentele și punctele de interes turistic create de mâna omului. În cel de-al doilea – Mediul familial în care a crescut viitorul om de știință, ing. Vasile Sfarghiu oferă, pe de o parte, utile informații detaliate despre contextul social al epocii, iar pe de alta, despre rolul familiei în procesul devenirii marelui naturalist. Tatăl, Ion Ștefureac, profesor la renumita Școală pentru Prelucrarea Lemnului din oraș, a fost el însuși un nume de rezonanță al vieții culturale de aici. Printre altele, a pregătit pentru expoziția națională de la București din 1906 un Album de artă națională românească, lucrare răsplătită cu mai multe medalii și apreciată de însuși N. Iorga. În plus, în oraș exista pe atunci o atmosferă propice vieții culturale concretizată printre altele prin înființarea în 1935 a Muzeului Etnografic din Câmpulung Moldovenesc, unicul de acest fel din țară, la care Ion Ștefureac a avut partea lui de contribuție. Într-un astfel de context, Traian Ștefureac a urmat cursurile școlii primare și apoi pe cele liceale la actualul Liceu „Dragoș Vodă” din localitate, fiind mereu unul dintre elevii cei mai buni. Cu siguranță, contextul în care a crescut a avut un rol decisiv în formarea sa profesională, traseu prezentat pe larg de cei doi autori ai monografiei. După absolvirea liceului, a devenit student al Facultății de Științe de la Universitatea din Cernăuți, unde a avut profesori celebri din domeniul biologiei (prezentați de dl Petru Bejinariu într-un capitol distinct al lucrării). Remarcându-se ca un foarte bun student, a devenit la rândul său cadru didactic universitar, mai întâi preparator la Universitatea din Cernăuți și apoi, după dramaticele evenimente politice din 1940, la cea din București, unde a rămas pe toată durata carierei sale profesionale și unde a urcat treptele ierarhiei didactice, ajungând un remarcabil profesor universitar în domeniul botanicii. Ca om de știință, Traian Ștefureac a acordat o atenție deosebită mediului natural din zona în care a crescut. După cum afirmă el însuși, „Drumul meu în biologie a fost determinat din fragedă copilărie de aspectele floricole ale minunatelor grădini și peisagii de pe obcinile bucovinene, ca și de drumețiile făcute în această parte a țării. Astfel mi s-au statornicit, de tânăr, pasiunea și străduința de a cunoaște lumea variată a plantelor, îndeosebi din nordul țării, și de a mă dedica, pentru întreaga viață, studiilor de biologie” (p. 235). Faptul este confirmat și de examenul său de doctorat susținut în 1941 cu lucrarea Cercetări sinecologice și sociologice asupra bryophytelor din Codrul secular Slătioara (Bucovina). Pentru a intui amploarea demersului științific întreprins de autor și pentru a-și forma o părere clară despre felul în care a tratat problema, cititorul are posibilitatea de a face cunoștință cu unele părți din această teză de doctorat, inclusiv cu ampla bibliografie pe baza căreia a fost elaborată. De pe poziția sa de profesor universitar și în calitate de președinte al Secției de Botanică a Societății de Științe Biologice din România, Traian Ștefureac a luat parte de mai multe ori la unele activități metodico-științifice ale profesorilor de specialitate din zona Câmpulung Moldovenesc, prilej cu care a vizitat diferite școli generale din zonă, evenimente cu ecouri și în presa vremii. Era plăcut impresionat de cele văzute aici și participa cu plăcere ori de câte ori avea prilejul. Adresându-se organizatorilor unei asemenea activități din primăvara anului 1979, le scria: „Retrăiesc, cu admirație, manifestarea pe care ați organizat-o la Fundu Moldovei într-un pitoresc ansamblu de locuri și oameni, de înfăptuiri și de nădejdi” (p. 106-107). Să mai adăugăm aici și Consfătuirea Națională de Geobotanică desfășurată în județul nostru în 1966, în cadrul căreia la Stațiunea de Cercetări Agricole din Suceava au fost prezentate referate despre structura și funcțiile ecosistemelor de pășune, fânețe și păduri din această parte de țară dublate de activități din teren. Cu acest prilej, el a prezentat un amplu referat, semnat împreună cu prof. univ. Emilian Țopa, despre rezervațiile naturale din județ. Imaginea personalității lui Traian Ștefureac în calitate de profesor universitar și om de știință este completată de dl Petru Bejinariu în cap. Amintiri și documente, precum și de numeroasele Evocări și referințe despre Traian I. Ștefureac (cap. XIII) semnate de un mare număr de autori, inclusiv de sucevenii I. Pânzaru, Grațian Jucan, George Istrate, N. Monteoru, Emil Satco și Petru Bejinariu. Pentru a intui amploarea activității desfășurate de-a lungul anilor de către profesorul Traian Ștefureac, într-un capitol distinct este consemnată impresionanta listă a lucrărilor științifice publicate de el în țară sau în străinătate. O notă comună a tuturor însemnărilor referitoare la omul Traian Ștefureac constă în sublinierea meritelor lui științifice, locul său distinct în biologia românească, precum și omenia, corectitudinea și deschiderea spre comunicare manifestate constant, indiferent de context, față de cei din jur. Acestea ar fi în linii generale componentele monografiei la care ne referim. Ea conține și alte capitole pe care cititorul va avea plăcerea să le descopere și să le afle cuprinsul. Prin felul în care a fost gândită de profesorii Petru Bejinariu și George Istrate, prin căldura care se degajă din rândurile dedicate de ei lui Traian Ștefureac și prin conținutul celorlalte materiale incluse, completate de bogata parte ilustrativă, cuprinzând inclusiv fotografii de familie, lucrarea în ansamblul ei se constituie într-un veritabil omagiu adus distinsului om de știință bucovinean.