Și aceasta se datorează, în cea mai mare parte, preotului Gabriel Florea, care a fost cu suflet și cu trup un autentic director de șantier în sutană, îngrijind deopotrivă de refacerea caselor, dar și de sufletele încercate ale gospodarilor. Părintele nu a vrut să fie fotografiat (deși am reușit să „furăm” un cadru înainte să ne avertizeze), nu a vrut filmat, nu a vrut să-și aroge niciun merit în chestiune, deși fiecare dintre cei cu care am stat de vorbă pomenea invariabil despre cât de mult l-a ajutat părintele”. Pentru el, cele făptuite fac parte din normalitatea misiunii duhovnicești cu care a fost hărăzit de Dumnezeu și Biserică, în ziua când a îmbrăcat sutana. Jenat în preajma laudelor, așezându-și iar și iar potcapul pe creștet, preotul le-a tăiat blând vorba oamenilor și ne-a spus despre ce au făcut pentru victimele incendiului din 27 august Arhiepiscopia și ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Consiliul Județean Suceava, Primăria din localitate, Gheorghe Fron, directorul de la Centrul de Reabilitare și Recuperare Neurologică Sasca Mică, oamenii din Cornu Luncii. „E greu de închipuit ce a fost în ziua aceea față de ceea ce se vede acum” Grozăvia încercată pe 27 august i-a marcat pentru multă vreme pe oamenii din Cornu Luncii, dar i-a întărit pentru totdeauna în ipostaza de întreg în mijlocul căruia s-a format o structură solidă de omenie, de solidaritate. Poate nu toți s-au gândit la Dumnezeu când au sărit să ajute, dar, cu siguranță, preotul Gabriel Florea, prin exemplul personal și o bună îndrumare, le-a amintit de El. În dimineața acelei zile un incendiu puternic a izbucnit și a distrus, una după cealaltă, două case, șuri, grajduri, două ateliere, unul de fierărie și unul de tâmplărie, ale unor gospodari vecini. Purtat de vânt, focul și-a mutat apoi furia opărită dintr-o curte în alta, făcând scrum în vecinătăți alte două șuri și anexe, apoi și mai departe, în altă curte, la peste 100 m de focar, o altă șură. Niciunul dintre cei încercați de nenorocire, unii oameni cu vârste înaintate, nu va uita fierbințeala limbilor de foc ce se înălțau spre cer, pârjolind, topind, încrețind, pocnind, zvârcolindu-se și transformând în jar și cenușă munca de-o viață a lor și a părinților lor, prispe de case pe care au stat din copilărie, tocuri de ferestre de care și-au rezemat de atâtea ori fruntea, uși deschise și închise de mii și mii de ori cu aceeași scârțâitură familiară. „Focul a fost atât de puternic încât a topit motoarele de metal din atelierul unui gospodar. E greu de închipuit ce a fost în ziua aceea față de ceea ce se vede acum. Flăcările ardeau atât de tare că fierbințeala bătea și la 10-15 metri distanță. În partea asta, unde au ars complet cele două case și anexele, erau zeci de oameni care cărau lucruri, adunau jarul, scoteau din curte tot ce se putea salva.” Dumnezeu a vrut atunci să nu se piardă viețile oamenilor, dar au pierit în foc porci, oi, găini, câini, pisici. Tot Dumnezeu a probat atunci puterea de întrajutorare a oamenilor, dorința și putința comunității de a pune umărul în sprijinul vecinului încercat de nenorocire. Și El trebuie să fi fost mulțumit văzând că mai bine de 100 de oameni, locuitori din Cornu Luncii, oameni în trecere doar, străini de loc, au sărit atunci, pe 27 august, în ajutorul celor 5 familii afectate de incendiu. Tot El trebuie să fi orânduit în așa fel treburile încât, în momentele de început ale nenorocirii, un grup de pompieri unguri, aflați în drum spre Republica Moldova, să fie în apropiere și împreună cu echipajele altor 9 autospeciale ale pompierilor suceveni, furtunurile lor să acționeze la timp și în locul potrivit, cât incendiul să nu distrugă și alte case. Tot El trebuie să fi făcut în așa fel încât, la trei zile de la foc, să nu se vadă nici urmă de cenușă în curți și să se toarne deja fundațiile la noile construcții, iar după 3 luni – zâmbet să se zărească din nou pe fețele oamenilor. Familia Cora, în casă nouă până la Crăciun Focul a izbucnit din gospodăria lui Cora Stelică, dimineață, în jur de ora 11, din cauza unui coș de fum înfundat. Familia lui și cea a surorii sale, Ilaria Curcă, și-au văzut transformate în scrum în ziua de 27 august toate clădirile din gospodărie: casele de locuit, grajdurile, șurile, un atelier de tâmplărie moștenit de Stelică de la tatăl său. În spatele șurii a rămas până ieri – a fost tăiat chiar după plecarea noastră – un cireș înalt, carbonizat, mărturie neagră, stranie a pălălaiei. Copacul s-a „copt” practic în fierbințeala degajată de focul aflat la peste 15 m distanță. Cu aproape trei săptămâni înainte familia Cora își însurase băiatul și casa era lună, camerele decorate cu lucruri noi, pregătite ca pentru marele eveniment. În timpul incendiului, soției lui Stelică i s-a făcut rău, a leșinat și a trebuit trimisă la spital cu ambulanța. Tot atunci putea să-și piardă și mama, pentru că tavanul casei a căzut peste patul în care stătea de obicei, aproape imediat după ce ea a fost scoasă din încăpere. Spaima încercată de bătrână în ziua focului i-a fost probabil fatală, pentru că, acum câteva zile, ea a murit. „Am mutat amplasamentul noilor case”, a spus părintele Florea, când am intrat în curtea familiei Cora (în imaginea din pagina 1). „Am vrut ca ele să fie mai departe una de cealaltă, șurile să fie despărțite de mai mult spațiu, să fie loc între ele, să nu se mai întâmple, Doamne ferește, ceva”, a arătat el spre noile construcții și curtea largă. Casa lui Cora Stelică este o frumusețe cu un etaj, cu termopane și acoperiș în structură modernă. Înăuntru, un hol lung, mărginit de 3-4 încăperi, în capăt un living spațios, pe la mijloc cu scări interioare ce duc la etaj, acolo unde va locui băiatul însurat în vară. Tot interiorul este tencuit, nefinisat încă, dar e foarte ușor deja să-ți închipui cum va arăta la gata. „Încet , încet vom umple toate încăperile. O luăm de la capăt, dar n-am fi reușit fără ajutor. Părintele, a fost mereu cu noi, oameni din sat ne ajută la casă. Vrem să ne mutăm până la Crăciun măcar într-o încăpere, două”, a spus Cora Stelică. „A fost minune dumnezeiască” La nici 20 de metri în dreapta gospodăriei lui Cora Stelică, casa „într-o rână” a unei familii tinere, cu o situație materială nu prea fericită, a scăpat neatinsă de foc în ziua incendiului. Poate părea inexplicabil de ce focul a sărit practic peste ea și a făcut scrum două anexe mult mai îndepărtate de sursă. Preotul Gabriel Florea crede că a fost minune dumnezeiască și că acea casă a fost apărată în timpul incendiului de rugăciunile a trei copilași ce se aflau în casă în timpul nenorocirilor. „Când totul ardea în jur, copiii acestei familii erau în genunchi și se rugau la Dumnezeu să nu ardă și casa lor. Am aflat asta de la ei, după incendiu, și mi-au povestit cum s-au rugat. E o minune de la Dumnezeu. Vedeți că nu degeaba se spune că la omul sărac ușa e mereu deschisă. Poate mă ajută Dumnezeu și, la primăvară, reușim să le facem și lor o casă”, a povestit preotul în timp ce călca vârtos prin arătură să ne arate casa sărăcăcioasă de aproape. „Fără ajutor nu puteam face nimic” „Atât a rămas din atelierul meu de fierărie”, arată bătrânul Victor Aldea, de 75 de ani, vecinul din stânga al familia Cora, spre o lădiță metalică în care sunt câteva scule. Omul a fost fierar de meserie și în ziua incendiului și-a văzut transformat în scrum parte din spațiul de locuit și atelierul. A scăpat însă casa bătrânească, în care stă cu soția sa Maria până când vor fi gata noile încăperi construite după incendiu, dar în care deja arde focul în sobă. „Asta ne trebuia nouă la vârsta noastră? Dar așa a fost să fie și acum, când văd că sunt aproape gata, parcă îmi mai vine curajul. Fără ajutor nu puteam face nimic”, recunoscut bătrânul fierar. A stat o săptămână în comă Focul din 27 august de la Cornu Luncii a afectat încă două gospodării din dreapta familiei Cora și în care părintele Florea ne-a adus rând pe rând, vorbindu-ne despre necazul fiecăruia în parte. Într-una au ars 2 grajduri cu șură cu totul, în a doua numai o șură. Clădirile noi, învelite cu lemn proaspăt geluit și ornate cu diferite modele, apar lucioase în fața ochilor cum intri pe poartă. „Petru Pânzaru a stat în comă o săptămână după incendiu. Când s-a trezit, striga într-una «arde, arde». Dar acum e bine”, a amintit preotul de la Cornu Luncii. Din casă ies doi oameni în vârstă; el, Petru, 70 de ani, și ea, soția Suzana, de 72 de ani. Modești, respectuoși. Femeia se repede să sărute mâna preotului, dar el se ferește umil. Ai crede că nu merită nici urmă din mulțumirile bătrânei. „Am primit ajutor mult de la părintele, de la oameni. Am trecut printr-o încercare grea și n-am să uit niciodată frica din ziua aceea. Durere și spaimă mare să vezi totul în flăcări. Dumnezeu a fost cu noi că n-a ajuns la casă”, spune Suzana, o mână de femeie de vreo 40 kg. Am intrat apoi în curtea vecină, aparținând Domnicăi Buta, o femeie și mai în vârstă, de 83 de ani. Și la ea se vede o șură nouă, pe temelie de beton, la fel cu celelalte construite până acum în îngrijirea preotului Florea. „La șura asta și la cele ale lui Petru Pânzaru am pus și copii la treabă. N-o să vă vină să credeți, dar am turnat fundația la anexe cu ajutorul elevilor de clasele a 5-a, a 6-a, a 7-a și a 8-a!”, a amintit preotul. ”Ce n-am făcut eu, vor continua copiii mei. Ce nu vor termina ei, vor termina nepoții” Lucrările la casele și anexele arse pe 27 august la Cornu Luncii nu sunt gata. În 3 luni însă anexele sunt gata, iar în case oamenii speră să se poată muta până la sfârșitul anului. Ajutorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuțiului a fost nemijlocit și esențial. Tot lemnul folosit la reconstruirea bunurilor distruse de foc este din pădurile ocoalelor bisericești. Tot Arhiepiscopia a adus învelitorile acoperișurilor pentru toate construcțiile, mână de lucru și buna organizare a toate cele făcute pentru oameni a preotului Gabriel Florea. Consiliul Județean Suceava a trimis 16 cife de beton, cărămizi BCA , geamuri termopan și câte 1000 de lei dați gospodarilor care au suferit pagube. Primăria Cornu Luncii a adus, de asemenea, un ajutor substanțial pentru cele 5 familii afectate. Familia Cora a primit un ajutor de 10.000 de lei, celelalte 4 – câte 5000 de lei. Un agent comercial a oferit, de asemenea, câte un mic ajutor financiar în timp ce oameni din sat au muncit efectiv la reconstruire. O solidaritate deplină, oblăduită de Biserică, dar și continuarea poate a unei misiuni începute de mult de un alt preot Florea de la Cornu Luncii, tatăl fraților Florea, ce păstoresc în prezent comunitatea. ”Ce n-am făcut eu, vor continua copiii mei. Ce nu vor termina ei, vor termina nepoții”, și-a amintit părintele Gabriel vorbele tatălui său.
Comentarii