Cum se distruge o carieră politică în 7 pași

Nu știu dacă cei de la resurse umane au studiat cu atenție mișcarea de personal, construcția și deconstrucția unei cariere în politica românească, dar nu cred să mai existe în altă parte atâta risipă inutilă de energii, concurență feroce, incompetență și ipocrizie.

 

După revoluție, am asistat și la apariții surprinzătoare, și la dispariții bruște. Au fost și câteva cariere construite cu acuratețe (Mugur Isărescu, Emil Constantinescu, Andrei Marga, Zoe Petre, Renate Weber, Mariana Câmpeanu etc.), dar și dărâmări dubios-spectaculoase (Mona Muscă, Gavril Dejeu, Victor Ciorbea, Adrian Cioroianu, Geoană, Apostu…). Intrarea în prim-planul politicii se face adesea după zicala biblică „ascunse sunt căile Domnului!”, dar, negăsind analize și investigații serioase, mai la îndemână ne-a venit varianta din titlu, fiindu-ne de mare ajutor contribuțiile colegilor de breaslă. După ei, primii 7 pași de urmat în distrugerea carierei politice nu presupun cine știe ce strategie: 1. Trebuie să te ridici cât mai sus, să ai de unde cădea. Așa că te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, te dai priceput la toate, ești plin de talente și realizări notabile. Toți mahării, de la Băsescu la Sarkozy, îți sunt prieteni la cataramă, de aceea le zici Traian și Nicolas. CV-ul cuprinde obligatoriu 2-3 licențe, masterate, 15-20 de cursuri, multe în afară, indiferent când și în ce condiții sunt făcute, hârtia contează. Asigură notorietate cele de siguranță națională. Nu te întreabă nimeni ce știi să faci, important e ce cred alegătorii despre tine și pentru asta există TV. Auditoriul trebuie să fie convins că marea-ți personalitate evoluează spre primul om în stat, fără de care ar muri partidul și țara. Puterea și beneficiile nu le împarți cu nimeni, dreptatea fiind pentru căței. Sinceritatea? Noblețea de caracter? Puncte slabe. 2. Probarea însușirilor de mai sus se face de obicei printr-o execuție publică de răsunet, firește, a binefăcătorului care te-a promovat. Nu a dușmanului. Așa ceva poate oricine. În cazuri extreme, dă o mână de ajutor DNA la ore de maximă audiență. Pentru gură-cască și pierde-vară e nevoie de regie: ieși pe poarta cetății în fruntea găștii, cu mulți și fioroși bodyguarzi, înaintea unei secretare suple, platinate, abia ducându-ți servieta neagră și mapa cu multe hârțoage. Contează mult apariția în viitorul colegiu la volanul unui camion cu găleți de plastic și pui din rezerva de acum 25 ani a yankeilor. Dar numai în prime-time și repetat de multe ori la TV. Ține loc de „pentru conformitate”, nemaifiind nevoie de argumente: apari pe ecran, ești politician. Nu apari, nu exiști. 3. Zis a fost că politica e o curvă, nu o știință, nici arta bunei guvernări. E musai să-ți însușești preceptul acesta, dă bine la toată clasa politică. Ai și argumente: corectitudinea, cinstea, onoarea, respectul aproapelui n-au fericit pe nimeni. Nu țin de cald ca un cont offshore sau ca o vilă cu suprafața locuibilă de 7-8 ari, cu piscine și Hyde Park personal. Și apoi, să-i văd pe aceia bine educați cum fac față lupilor, balaurilor, leilor, vulpoilor colegi sau țigăncilor împuțite, găozarilor și puiuților de bolșevici din presă. 4. Unora – dar chestia asta costă foarte mult – punctul 3 le-a șterpelit doar jilțul, ca, după răcirea scandalului, să fie ținuți în rezervă. Pe post de pisică moartă ori schelet. 5. Cei trecuți de fazele 1-4 continuă, deși contestările, la început din presă, apoi din partea foștilor tovarăși de drum, se înmulțesc. Replica trebuie să fie sângeroasă: cârtitorii sunt invidioși, proști, oameni de nimic, fără ideologie, scursuri politice, n-ai cu cine construi nimic în țara asta. În faza asta mai au 7-15% în sondaje. 6. Îți recunoști vina? Ești cu un picior în groapa sincerității specifică celor slabi. O mai lungești dacă din acuzat devii acuzator, lansezi (doar la asta te pricepi, nu?) zvonuri despre posturile înalte oferite de dușmani. Trebuie să fie sus de tot, primar general, prim-ministru. Mai adaugi imaginea și relațiile grozave pe care le ai peste graniță, nu în Congo, ci în SUA, UK, Franța… Căci nimeni nu e profet în satul lui. 7. Dacă nici asta nu ajută, mai ai o singură șansă: aduci un taraf de maneliști să-ți și să ne cânte de jale. Jalea mămăligii.