Suceava și Cernăuți – cunoaștere prin artă

A ști cu adevărat să faci ceea ce cunoști în mod profund și temeinic valorează cu mult mai mult decât numai a ști pur și simplu. “Viața ființelor umane este totodată Cunoaștere” afirma un mare înțelept.

 

Fiind și rămânând mereu opusul ignoranței, Cunoașterea se dovedește a fi fundamentul oricărei ființe umane care aspiră să se transforme și să se maturizeze din punct de vedere spiritual. În viziunea celor înțelepți, a învăța înseamnă, totodată, a redescoperi într-un mod tainic ceea ce deja știam. A-i învăța ceva bun, frumos și adevărat pe ceilalți înseamnă, totodată, a le aminti că ei știu tot atât cât știm și noi. Asta am înțeles și am descoperit în tabăra de pictură a tinerilor artiști plastici din România și Ucraina, ce s-a finalizat într-o explozie de culoare născută din implozia de spirit, idei și iubire a celor ce mânuiesc penelul: Florin Grosu, Rodica Bușcu, Oana Chinchișan, Ramona Ana Ailincăi, Alexandru Adrian Huțanu, Ștefan Adrian Smântancă, Liliana Bujdei și Emilia Burlacu Gusbeth – din partea română și Victor Tashchuk, Illia Sturko, Liudmyla Bogdan, Ana Lucaniuc, Natalia Havrîleț, Andrei Antokhov, Oleg Dagaev, Vladimir Tăutul, Olga Tăutul și Cristian Bota – din Ucraina. Reamintesc, acest eveniment face parte din Proiectul pentru Dezvoltarea Rețelei Turismului de Eveniment în Bucovina (regiunea Cernăuți, Ucraina – județul Suceava, România) inițiat de Tatiana Tatarciuc de la Primăria Cernăuți în colaborare cu Centrul Cultural Bucovina al județului Suceava, prin poeta Carmen Veronica Steiciuc. Consultantul tehnic al proiectului este Mykola Shkribliak, profesor, artist emerit al Ucrainei, membru al Consiliului Orășenesc Cernăuți. Încununarea muncii tinerilor artiști a fost expoziția de pictură organizată pe o stradă din stânga primăriei cernăuțene, care poartă numele lui Eminescu, și s-a deschis în cadrul zilelor orașului Cernăuți în luna octombrie a.c. Am plecat din Suceava cu un microbuz albastru, asemănător cu cerul curat din acea zi de toamnă. Emoție și entuziasm. Atât de puternice legături sufletești s-au creat între noi și grupul ucrainean, încât ne e mereu dor de ei ca de niște frați buni. Prietenia s-a prelungit de la nivelul sufletului prin firele nevăzute și puternice ale culorii într-un spațiu infinit din universul ființei noastre. Arta este precum iubirea, ea acoperă totul, crede tot ce este bun, nădăjduiește mereu și suportă totul cu smerenie. De aceea semănăm între noi și, la numai o zi după prima întâlnire, nu conta că vorbeam în limbi diferite, ne înțelegeam de minune. Așa că, acum, ”Pegasul” albastru zbura prin Codrii de aur ai Cosminului, către Cernăuți. Șoapte de frunze de Sus, de jos, ne făceau să translatăm în glorie, în istorie, dar și înlăuntrul vrăjit al fiecăruia dintre noi. Acest lucru este întotdeauna cu putință deoarece, chiar și atunci când nu bănuim, soluția oricărei probleme sau situații se află deja în microcosmosul ființei noastre. Înțelepții Orientului afirmă că “Tot ceea ce există în Microcosmosul ființei noastre se află pretutindeni în jurul nostru, în Macrocosmos iar tot ceea ce nu există în Microcosmosul ființei noastre nu se află nicăieri în întregul Macrocosmos”. Ne trezim din reverie în fața Primăriei Cernăuți. Totul împrejur vorbea de sărbătoare: răsfățul de crizanteme și trandafiri, mesele din fața fiecărei unități culinare, care rivalizau cu operele artiștilor prin armonie de culori și miresme, se prelungeau în cântecul unor coruri inspirate și costumele populare din toate zonele Regiunii Cernăuți dar și din cele ale județului Suceava, din Polonia, Ungaria, Cehia… Ne îmbrățișăm cu grupul frumoșilor (în toate) artiști din Ucraina. Tinerii trec urgent la treabă, vegheați de Mykola, de Tatiana – proaspăta mămică a îngerașului Maria – și de soțul ei Serghei, de Iurie Levcic de la Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți. Scot, dintr-un depozit bine păzit, lucrările de artă ale tuturor celor care au participat la tabăra de pictură. Strada Mihai Eminescu devine un muzeu în aer liber. Peisaje cu spațiul binecuvântat de la Berehomet, din Munții Măgura, din pământul vegheat de sfinți de la Sucevița, dar și lucrări despre spațiul lăuntric de un lirism și o filozofie grea de semnificații tainice. Trebuie să poposești în fața culorilor, a semnelor ca să te umpli de har, să devii mai bun, mai înțelept. Se pare că locuitorii Cernăuțiului, în virtutea unei bune practici de a savura Cunoașterea prin frumos, au simțit aceasta pentru că strada s-a umplut repede de vizitatori, toți interesați de picturile expuse. Unii rămâneau în tăcere, pierduți pe drumul eterului, alții întrebau de autorii lucrărilor, dorind să intre într-un dialog viu cu aceștia. Pictorii, ca niște părinți grijulii, vegheau copiii necuvântători, toți pe ai tuturora, ca într-un grup ezoteric din vremurile unor milenii pierdute. Într-un fel greu de povestit, îi auzeam pe artiști adresându-li-se lucrărilor și invers, parcă acolo se deschisese o Poartă prin care se purificau locul și oamenii. Simt ca acest lucru dăinuie și după ce ne-am despărțit de nordul Bucovinei. Pământul acesta al Bucovinei și de Sus și de Jos pare a fi rămas unul virgin, păstrând memoria întâii Creații așa că ea face să răsară, precum Soarele dimineața și Luna noaptea, oamenii cu talent. „Știința fără conștiință nu este decât ruina sufletului” spunea Rabelais. Cred în destinul artei de a nu lăsa omul să se rupă de Izvor și de aceea, indiferent de epocă, de foame sau de frig, de recunoaștere sau nerecunoaștere, artistul își înfăptuiește opera. E un fel de rugăciune, poate dintre cele mai înalte, din moment ce duce la uitarea de tine, de mine și contopirea în ceea ce seamănă cu un ocean în care înoți până ajungi la Adevăr. VIORICA PETROVICI