Regele, abandonat de societatea civilă ?

Înainte de ’89 regele nu era subiect de dezbatere decât în samizdat ori în afara țării. În zilele revoluției timișorene, posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii repetau un comunicat al regelui Mihai către frații români. Pentru că este un document istoric uitat, dar important, îl reproduc:

 

„Sunt cu gândul și cu sufletul alături de voi, sunt ca și voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacționează cei de la Putere atunci când cereți doar drepturile cele mai elementare și totodată am și aveți mari speranțe fiindcă luați cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeți, fiindcă prin însăși sălbăticia represiunii înțelegeți și înțelegem cu toții că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestați pașnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuințele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiți pașnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!” Regele după revoluție A reintrat în mentalul public românesc pe 22 decembrie, iar la victoria împotriva dictatorului va fi avut și el o anumită contribuție. Dar revoluționarilor, istoricilor nu le place să vorbească de trezirea simțului libertății și de menținerea conștiinței unității de neam. Nu s-au făcut de la sine. Simțind pericolul restaurației, mai ales după ce partidele istorice au manifestat pentru revenirea constituțională la „statu-quo ante bellum”, cum ar fi cerut uzanțele și principiile universale de drept, FSN a început marea discreditare a monarhiei, luând de-a gata cai de bătaie din Scânteia anilor 1945-1953. Operațiunea de tip „final cut” a orchestrat-o noua-vechea securitate cu aportul nelipsitelor cozi de topor din presa fesenistă. Socotit de Ion Iliescu dușman al poporului, regele a fost tratat de autorități ca persona non grata. Aliniate în spatele său din spirit de gașcă ori camarilă, s-au comportat slugarnic, atacându-i pe dușmanii „conducătorului iubit”. Reacția societății civile Ca urmare a manipulărilor de tot soiul, societatea civilă a reacționat. S-a constituit din cele mai semnificative figuri ale intelectualității românești Grupul pentru Dialog Social, nimeni neîndrăznind să cauționeze puterea criptocomunistă cu prestigiul său. Sub patronajul GDS a apărut revista „22”, pe atunci un reper al noilor valori. Apoi, s-a născut Alianța Civică, iar bătălia politică a căpătat consistență, Opoziția prinzând curaj. Firește că regele și monarhia erau cei mai importanți vectori. O contrapunere inteligentă la atotstăpânitorul fesenism. În două decenii, Iliescu și câțiva dintre comilitoni, spre cinstea lor, au înțeles rolul monarhiei, apreciind eforturile tânărului rege de a salva ce se mai putea, realistic vorbind, dintr-o țară învinsă în război. Azi mulți intelectuali din societatea civilă au dat dosul, preferând sinecurele puterii ori închizându-se de rușine în decrepite turnuri de fildeș. Dar adevărul e unul singur, având nevoie de afirmare și susținere. Deocamdată românii au șansa obiectivității unor specialiști mai cu seamă străini. Boicotul discursului regal Pentru că discursul regelui trebuia boicotat nu doar prin absență, s-a operat cu aceleași stupidități: a semnat abdicarea? L-a arestat pe patriotul Ion Antonescu? E clar, regele e sluga rușilor, a fost slab, laș, nu viteaz ca președintele care ar fi ordonat și el trecerea Prutului. Trebuia să moară alături de popor! Regele a tăcut demn. Cândva, un fost deținut politic, atacat ignobil, și-a cerut iertare că n-a murit în zarca Gherlei. Nimic mai tragic. Că mareșalul era criminal de război la fel ca Goering, Keitl, Jodl etc., că Dej își pipăia mârlănește pistolul, că trupele sovietice stăteau sub geamul Palatului, că a fost amenințat cu asasinarea a 1000 de studenți din beciurile siguranței nu contează. Pohta de putere se împiedică de-un ciot? În fine, activiștii regimului actual au identificat dușmanul. E Regele. Scos la înaintare de Duda, Voiculescu, Patriciu… De aceea suntem săraci, că ne-a exploatat și jefuit. Ca dovadă, a încărcat un tren întreg cu tablourile, averile poporului și dus a fost… Iată că muza Clio și presa nu mai slujesc cu profesionalism adevărul, ci scârbavnica și trecătoarea putere politică, la fel ca pe vremuri, că se minte la fel de grosier, servindu-se de aceleași gogorițe. Până și țărăniștii ciorbiști le-au înghițit.