Regele, democrația și sabia lui Damocles

Revoluțiile din țările arabe confirmă ceea ce se știa de mult: cei ce se joacă de-a democrația stau cu sabia lui Damocles deasupra capului. Privind sfârșitul tragic al lui Gaddafi, al familiei sale, al altor șefi de stat din același aluat, se înțeleg cu claritate două lucruri: când respecți democrația slujindu-ți cu credință națiunea, ai toate șansele să fii venerat de ai tăi; servindu-te doar pe tine și pe ai tăi, în timp ce-ți năpăstuiești propriul popor, indiferent de motivație, e posibil ca istoria să se repete.

 

Recentele evenimente legate de ziua Regelui Mihai aruncă o altă lumină asupra democrației și a statului de drept, una tăioasă, neiertătoare, născătoare de grele întrebări. Se vede clar că în România se permit excese ale puterii politice, ale justiției căzute sub influența acesteia. În plus, din pricina slăbiciunii și a politizării instituțiilor, proliferează aroganța, corupția, nerușinarea, huzurul pe bani publici, iar pedepsirea vinovaților și recuperarea prăzii arareori se întâmplă. UE, câțiva comisari europeni, Olanda, Finlanda zic că așa nu mai merge. Alături de o bună parte a populației. Urmarea? Aici Europa Liberă ! Vorbește Regele Mihai Or Regele a venit în fața noastră cu inima deschisă, în numele iubirii și al jertfei de sine. N-a spus-o, dar s-a simțit. N-a cerut nimic, nici voturi, nici privilegii, nici imunități. I s-a adresat națiunii întregi, poporului român prin intermediul Parlamentului cu un mesaj totalmente diferit de cel oficial. Cuvintele sale, glasul i-au fost aceleași ca mai demult: de sărbători, Crăciun, Anul Nou (Sf. Vasile), de Paști, regele obișnuia să-i felicite pe „frații români” alături de care era gata „să-și suflece mânecile” pentru a scoate țara din înapoiere. Regele e al poporului Aflat ca arbitru imparțial deasupra celor trei puteri ale statului, monarhul poate rămâne alături de popor, asigurându-i sprijin moral. Puterilor le dă legitimitate, demnitate, onoare și credibilitate, azi în mare suferință. Nu poate fi acuzat nici de populism, nici de politicianism, nici de alte boli ale democrației. Poate în schimb încuraja tendințele pozitive, selecția valorilor autentice, inclusiv a celor politice, poate întări spiritul elitist, asigurând astfel alternative perfectibile viitoarelor guvernări. Cuvintele calde, pline de înțelegere la adresa poporenilor, în contrast cu batjocura autorităților și a unor elitiști uituci, ascunși în faldurile republicii de împrumut, vor lăsa urme adânci în mentalul public, în conștiința maselor abrutizate de criză și sărăcie. Așa că necazurile coaliției guvernamentale se vor înmulți în viitoarea campanie electorală. Românii tânjesc după o vorbă bună Nu știu să mai existe vreo entitate politică undeva, fie și în lumea a treia, care să-și urască și injurieze propriii contribuabili făcându-i hoți, proști, leneși, puturoși, milogi, cerșetori, urină și fecale, bizoni mioritici, inclusiv zoofili. E tragic, și nimicitor politic, să te sumețești într-o astfel de inconștiență față de aproapele tău. Ceea ce nu poate face un președinte, oricât de constituțional, fără să fie acuzat și de o parte, și de alta, este să vorbească sincer despre greutățile conaționalilor, despre sărăcie, despre mizeria moral-infracțională a partidului său, interes național, fidelitate față de țară, statornicie, patriotism. Regele și Republica De aceea, gestul lui Băsescu, al primului ministru și al patriarhului de a nu participa la discursul regal a fost de înțeles, însă costurile de imagine, atât ale instituției prezidențiale, cât și ale guvernului, Bisericii Ortodoxe și ale Republicii, vor fi irecuperabile. Oricât de antimonarhic ai fi, nu poți să nu constați că procentele nostalgicilor monarhiei și ale noilor regaliști sunt în creștere din ’89 încoace. Niciodată în scădere. Dacă la revoluție erau de 8-10%, iar înainte de discurs la 16-18%, după solemnitățile înălțătoare din 25 octombrie, de neimaginat până azi, e de presupus că lucrurile vor lua o întorsătură semnificativă, de mărimea și radicalismul căreia orice formațiune politică va trebui să țină seama. Nu este exclusă asumarea unor proiecte de schimbare a regimului constituțional într-un viitor oarecare, cu atât mai mult cu cât există precedente: restaurarea monarhiei în Spania, în Muntenegru. Poporul suveran va decide.