Români, totuși

Suntem, probabil, publicația românească care-și poate constitui o arhivă consistentă cu materialele publicate despre nordul Bucovinei. Și putem invoca drept exemple marea majoritate a articolelor adunate de poetul Ion Beldeanu în volumele „Bucovina care ne doare”, publicate mai întâi în „Crai nou”, sau șiragul de articole consemnând curgerea parteneriatului șvabo-suceveano-ucrainean, care-și propunea redactarea unei enciclopedii a Bucovinei, dar și desfășurarea relațiilor politice dintre cele trei părți, relații iscate în jurul parteneriatului. Ca să nu mai vorbim de găzduirea în paginile ziarului a numeroase colaborări (mai ales) din partea colegilor de breaslă de la Cernăuți.

 

Dar, în „buna” tradiție bucovineană a relațiilor din interiorul tagmei scriitorimii provinciei (amintesc aici modul necruțător în care conaționalii săi l-au „tocat” pe Em. Grigorovitza, condus la sinucidere de cei care l-au acuzat, nedovedind-o vreodată, de spionaj în favoarea Austriei), lumea literelor din nord (ca și cea din sud…) nu se suportă. Sigur, nimeni nu contestă existența luptei de idei, dar nu este nici pe departe vorba doar despre acest gen de lupă. Probabil că aceasta ar trebui să fie treaba lor dacă-și scot mereu săbiile, dar este și treaba celor de la noi care au datoria, ca stat, să întrețină acolo – găsind mijloacele – o atmosferă de unitate a intelectualității și nu una de perpetuă dezbinare. În sfârșit, am admite că este războiul lor dacă nu s-ar fi găsit câțiva dintre liderii – scriitori altfel remarcabili și demni de tot respectul – uneia dintre tabere care să acuze public ziarul nostru că s-ar fi amestecat în disputa lor. Este o acuzație care dovedește cât de temeinice și de adevărate sunt în realitate multe dintre cele pe care și le aduc reciproc. Noi am publicat o luare de poziție a câtorva dintre intelectualii de seamă ai Cernăuțiului împotriva noului președinte ales în fruntea Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Ulterior, am primit și publicat, conform regulilor meseriei, și punctul de vedere al împricinatului. Asta a pus gaz pe foc. „Da’ mata cu cine ești?”, am fost întrebați, după cum se vede, în disprețul total al democrației presei, al democrației, în general. Nu împingem lucrurile mai departe. Dar ne solidarizăm total cu cuvintele rostite de un important romancier de obârșie bucovineană care, aflat recent la Cernăuți, în partea de Bucovină a scrierilor sale, nu se sfia să le atragă atenția acestor adversari ireconciliabili că sunt, totuși, români. Înstrăinați, urgisiți, uitați, dar români.