Colocviul Internațional „Geniu și memorie colectivă. Creangă + Creangă”

În perioada 21-25 august 2011, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” a organizat, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Ar-hiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Colocviul Internațional „Geniu și memorie colectivă. Creangă + Creangă”.

 

Este al cincilea simpozion, din seria celor începute după înmormântarea, conform dorinței testamentare, a acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta la Mănăstirea Putna. Tema acestui an a fost aleasă având în vederea împlinirea a 130 de ani de la publicarea „Amintirilor din copilărie” de Ion Creangă.  Duminică, 21 august, după participarea la Sfânta Liturghie, s-a slujit un Trisaghion pentru Maica Benedicta. După Te Deum-ul de binecuvântare a lucrărilor a avut loc ședința de deschidere. Au fost prezentate lucrări plastice semnate de Ion Vlad, Ion Vlasiu, Eugen Boușcă, Geta Brătescu, Ilie Boca, Mircia Dumitrescu, Neculai Păduraru, care au ilustrat de-a lungul vremii operele lui Creangă, evocate fiind de acad. Dan Hăulică. A fost lansat volumul IV al revistei „Caietele de la Putna”, care reunește comunicările simpozionului din anul anterior. De asemenea, a fost prezentat filmul „Cântec pentru Țara de Sus. Glasurile Putnei”, secvențe din filmul „Un bulgăre de humă”, iar actorul Dorel Vișan a recitat monologul lui Luca Arbore de Mihai Eminescu. Zile de 22 și 23 august au fost rezervate comunicărilor. Între invitați s-au numărat academicienii Eugen Simion, Alexandru Zub, Dan Hăulică și Alexandrina Cernov, profesorii universitari Ștefan Afloroaei, Ilie Luceac, Ion Pop, Maria Șleahtițchi, Cornel Ungureanu, Gheorghiță Geană, Elvira Sorohan, Lucia Cifor, Sorin Lavric, alături de alte cadre didactice universitare și cercetători din București, Iași, Cernăuți, Cluj, Timișoara, Chișinău, Bălți, Sibiu, Piatra Neamț, Craiova, Oradea, Alba Iulia. În ziua de marți, 23 august, a fost dezvelit bustul Mitropolitului Visarion Puiu, ctitor al Casei de Oaspeți de la Mănăstirea Putna. Miercuri a urmat o deplasare pe traseul Fălticeni, Humulești, Neamț, Iași, locurile în care a trăit și activat Ion Creangă. Închiderea simpozionului va avea loc la Mănăstirea Golia. „Tensiunea dintre etic și estetic, un semn caracteristic al epocii noastre” Prezent la Fălticeni, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, academicianul Dan Hăulică a spus că „a ne regăsi pe locurile încărcate cu atâtea embleme ale creației plastice, ale creației literare, ale gândirii pe care le adună Fălticeniul este pentru noi un prilej fericit și am propus ca primă țintă a unui periplu care pornește de la Putna unde desfășurăm un colocviu aflat la a V-a ediție, un colocviu adăpostit în ambianța Mănăstirii sub semnul unei prezențe tutelare care este aceea a doamnei Zoe Dumitrescu Bușulenga care și-a ales drept loc de veci Mănăstirea Putna, ea devenind Monahia Benedicta, și sub acest semn noi înțelegem să-i omagiem memoria și intelectualitatea febrilă prin dezbateri de idei care să lărgească modul de a aborda moștenirea ei concretă. Am discutat raportul dintre universal și specificitatea națională, tensiunea dintre etic și estetic drept un semn caracteristic al epocii noastre. În alte ediții ne-am ocupat direct, explicit, de Eminescu, Eminescu ca un fel de emblemă de absolut”, a spus Dan Hăulică. Academicianul Dan Hăulică a mai ținut să arate că după anii aceștia care au culminat cu o dezbatere dificilă dar foarte capabilă să sesizeze dificultățile și elanurile esențiale ale secolului, despre fertilitatea mitului, după anii aceștia în care prezența lui Eminescu era „aceea a unui paznic al cugetului nostru și al gândurilor noastre, firesc, aflat lângă noi și deasupra noastră, ne-am gândit că e bine să punem laolaltă și o prezență care este complementară, aceea a lui Ion Creangă. Anul acesta tema dezbătută, cu profesori din universități din București, Iași, Cluj, Timișoara, Iași, Chișinău, se cheamă «Geniu și Memorie colectivă» și am pus pe coperta caietului nostru – pentru că în fiecare an facem un volum pe baza acestor dezbateri – un desen al lui Vasile Gordoz, un sculptor născut în pământul Basarabiei, dar care a reprezentat efortul de creație cel mai original până la enigmatic al sculpturii din ultimele decenii și care este un fel de dublă coloană pe creștetul căreia se află două figurine inocente, juvenile, precum stiliștii din antichitate. Gorduz s-a amuzat cu un asemenea desen, scriind Creangă + Creangă, pentru că gândea de două ori la prezența lui Creangă în situația sa singulară; pentru că este un creator unic și, în același timp, apt să-l facă reprezentant al unei colectivități anonime. Și de aceea am dat subtitlul colocviului nostru Creangă + Creangă. Ne-am gândit să ieșim din atmosfera protejată a dezbaterilor, care și ea este înconjurată de omagiul operelor de artă, sunt o serie de opere de artă închinate lui Creangă în jurul nostru, Ilie Boca, Neculai Păduraru, Constantin Baciu dintre cei mai cunoscuți din Moldova, rapeluri la opera lui Ion Vlasiu, a lui Horia Creangă care era nepotul direct a lui Creangă, un crez de simplitate în modernism; el este cel mai puternic creator al modernismului și care vine din simplitatea de alt tip folcloric a lui Creangă”. Pe urmele lui Creangă „După această pornire am gândit că trebuie să mergem în spațiu pe urmele lui Creangă, în acest itinerar care ne scoate din Țara de Sus, ne duce spre Fălticeni, Târgu Neamț, vom face încă o etapă a colocviului nostru la Mănăstirea Neamțului și după aceea culminăm la Iași, chiar la Mănăstirea Golia, care a fost admirabil restaurată. Acolo va fi închiderea propriu-zisă. Și bineînțeles Fălticeniul ne întâmpină cu bogăția sa de mărturii. Inevitabil noi am discutat mult despre Vasile Lovinescu în această dezbatere, pentru că toată interpretarea sa ezoterică, care poate să pară fantastică, dar care are incitații foarte interesante, era la îndemână. Fălticeni este orașul Lovineștilor, dar este și orașul lui Irimescu, ca să nu mai vorbesc despre profe-sorul Băcescu sau cei din secolul XIX, Nicu Gane, încât cred că este nu un gest convențional, este o firească confruntare cu o vatră de creativitate în care s-a întâlnit pe aceeași stradă, aproape și la aceeași gazdă, Creangă și Sadoveanu. Este un mod prezent care poate să pară vag, dar dimpotrivă ne concretizează admirațiile într-o epocă în care se simte mai mult decât oricând nevoia, pentru tineret, de a se confrunta cu această datorie de reverență, de gratitudine față de cei care ne-au constituit un mare patrimoniu. Aceasta este averea noastră. Că nu o să biruim nici cu forța economică a nației, nici cu puterea de a influența politica externă, dar în materie de cultură nu există limite și aici poți să aduci oricând o contribuție fundamentală, cum România a avut noroc să o facă prin Brâncuși, de pildă. Așa încât aceasta este o datorie stringentă și dacă reușim să-i fim fideli, dacă reușim să-i fim la înălțime, la nivelul tuturor generațiilor, cred că răspundem într-adevăr unei chemări”, a încheiat Dan Hăulică.