Sucevenii au petrecut ca-n Evul Mediu !

Festivalul Medieval „Ștefan cel Mare” a oferit sucevenilor, dar și „vecinilor” din Botoșani și Neamț, o „petrecere” de trei zile în stil medieval; și se poate spune că a fost cea mai bună ediție de până acum.

 

A fost, de fapt, o imensă tabără medievală, cu corturi colorate instalate în toate spațiile largi ale Cetății, de lângă pulberărie și de lângă zidul de vest, cu arme și costume etalate, cu scutieri și cavaleri. Fiind a V-a ediție, trebuia să aibă o aură jubiliară, de aceea au fost și invitați mai mulți artiști ca în alți ani, cu un program mult mai variat și spectaculos. Pe tot parcursul festivalului, Cetatea s-a umplut la maximum de lume, orele de vârf fiind cele dinspre seară, când în toate colțurile Cetății se întâmpla câte ceva. Erau arhipline până și cancelaria, care emitea acte cu pecete, și încăperea cu horoscopul medieval, oaspeții fiind foarte interesați să vadă, afișat pe perete, ce le-a fost prezis. Directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu, ne-a spus că sâmbătă seară se vânduseră vreo 8000 de bilete, iar dacă adăugăm biletele vândute duminică și pe cei care au reușit să se strecoară fără, în cele 3 zile au participat la festival peste 10000 de oameni – estimează directorul Emil Ursu. Copiii, primii la lupte! Atracția zilelor de sâmbătă și duminică a fost, în șanțul de apărare, turnirul pus în scenă de cascadorii de la Vali Vasilescu Production, cu cei 6 cai, turnir care a adunat lumea ciopor de-a lungul podului de lemn, pod despre care jandarmii atenționau mereu că e șubred și că… nu se știe ce se poate întâmpla! Copiii, în primul rând, au fost fascinați de cavaleri și armele lor, de demonstrațiile de luptă, fiindcă nu mai pridideau să-și pună coifuri pe cap și zale, pe măsura lor, pe corp, în strigăte de entuziasm. Ei asistau primii la luptele din Cetate, la dueluri, încercând și ceva „fente” cu spada. „Pentru ei am venit mai mult, m-au scos din casă. E foarte frumos, au văzut și caii, dar mai mult la lupte m-au tras. Am venit cu ei în toate zilele, m-au scos din casă”, ne-a spus mama a doi băieți fascinați de arme. În total, 8 trupe au prezentat spectacole, 5 aflate în premieră la Suceava, fiind invitate în festival 80 de persoane. Paladinii de Terra Medies, din Mediaș, au venit în premieră la Suceava, având foarte mare succes cu armele lor. “Prezentăm diferite arme din epoca medievală: spada de o mână și cea de două mâini, scuturi, topoare de luptă, sulițe, biciuri de luptă. Am prezentat și dansuri medievale. Atmosfera de aici e diferită față de alte festivaluri medievale, pentru că suntem în mijlocul Cetății, iar aceasta este foarte autentică, nu s-a intervenit pe ea și dă altă atmosferă”, ne-a spus „scutierul” Septimiu. Ordinul Dragonilor de Transilvania a arătat prin spectacole viața de campanie din secolul XV, luptele prezentate fiind neregizate, ne-a spus Andrei Prian, alias Andrei de Transilvania. „Suntem 20 de cavaleri și scutieri, trupa noastră e foarte tânără, am înființat-o în 2010. Am prezentat demonstrații de luptă, de artilerie. Avem două tunuri mici de câmp, două tunuri mici de mână, archebuze. Unele arme le-am construit noi, pe altele le-am comandat, dar îmbrăcămintea este în totalitate făcută de noi. Noi ne-am instalat și tabăra, iar cortul este construit pe bârne de lemn, la fel ca instalațiile din secolul XV. Ne-a plăcut la nebunie aici, calitatea organizării ne-a impresionat foarte mult. Mi-a plăcut că tarabele și terasele nu sunt amestecate, iar în Cetate se întâmplă tot timpul ceva. Plus că aveți un public foarte receptiv. Eu am mai venit aici în urmă cu doi ani, cu Cavalerii Cetății Bârsei, și știam ce se întâmplă”. Coco-fachirul: „Pentru mine, arta n-are limite” Spectacolele cu foc prezentate de Ordinul Cavalerilor Argotici, de Cavalerii Cetății Bârsei, de Asociația Gladius Dei au atras sucevenii la orele nopții. Tot cu foc a fost și reprezentația lui Coco-fachirul din Sibiu, pe numele său Costel Pripas. A fost trapezist la Circul de Stat din București, la subunitatea Arena, cu care mergea cu reprezentații în toată țara, până în 1988. În urma unui accident grav, a ajuns într-un scaun cu rotile în care a stat aproape 2 ani. Și-a revenit și s-a gândit: „e păcat să las arta deoparte”. Astfel că a învățat să meargă pe cioburi de sticlă și pe coji de ouă, să stea pe cuie și să treacă prin foc. „An de an merg la festivaluri medievale. Pentru mine, arta n-are limite. Sper să mă urmeze și fiica cea mijlocie, la anul voi lucra împreună cu ea. Ceea ce fac eu înseamnă foarte multă muncă, 20 de ani de muncă și foarte multă pasiune. Mi s-a mai întâmplat și să mă accidentez, dar e riscul meseriei”, ne-a spus el. Coco-fachirul a venit la Suceava la invitația conducerii Muzeului Bucovinei și a participat la festival fără să ceară bani pentru prestația sa, considerând că directorul Ursu și Suceava o „merită”. El a apreciat că festivalul de la Suceava este la fel ca valoare ca cele de la Sighișoara și Sibiu, deja consacrate. Benedict Popescu, un doctor în fizică învins de… muzică! Multă muzică a răsunat în cetate în aceste zile, pe scena amenajată în curtea interioară. Truverii, trupă prezentă la Suceava în mai multe ediții, ne-au readus muzica veche din Europa, cântând la instrumente mai puțin obișnuite, printre care „simfonia”, asemănător unei flașnete. Până la urmă, duminică seară Truverii au făcut publicul să danseze, până s-a ridicat praful. Din trupa No’Mads (nomazii), două studente la conservator s-au aflat pentru prima dată la Suceava și au prezentat, de asemenea, cântece medievale de prin Europa, invitând spectatorii într-o călătorie pe calea sunetelor. Muzica l-a făcut pe Benedict Popescu să-și părăsească cariera de doctor în fizică, cu brevetele sale de invenție, care l-au ajutat însă să-și construiască instrumentele cu care cântă acum. În afară de momentele muzicale trecute în programul festivalului, se poate spune că Benedict Popescu a cântat mai tot timpul, fie la intrarea în Cetate, fie pe podul dinspre ea, prezentând publicului și CD-urile sale. Este din localitatea Vulturești, județul Argeș, tatăl său fiind preot, fapt care l-a împiedicat să intre la școala de muzică – deși, aflăm, a luat concursul cu zece și felicitări –, pe motiv că nu avea „origine sănătoasă”. Prin anii ’90, Benedict Popescu era mai cunoscut vienezilor și cehilor ca interpret la fierăstrău – instrument la care cânta pe străzi, adunând doar într-o zi salariul său dintr-o lună – decât românilor. La noi, după înregistrări pe la radio și apariții sporadice la emisiunile lui Teo Trandafir (cu fierăstrăul, fiindcă producătoarei nu i-a surâs ideea cu teraminul), la „Surprize, Surprize” și la „Duminica în familie”, recunoașterea, spune el, a venit abia după emisiunea „Românii au talent”. Benedict Popescu a început să cânte „de la vârsta copilăriei”: „Am început cu fluierul, pe la 8-9 ani, pe urmă cu vioara, pe la 12 ani, și chitara, pe la 18 ani. La 10 ani am dat examen la școala de muzică din Pitești, fiindcă voiam să devin violoncelist, dar nu m-au admis fiindcă nu aveam origine sănătoasă”. Benedict Popescu a cântat și folk, dar numai muzica la fierăstrău și teramin îi dă „sentimentul universalității”. „Primul instrument l-am construit în ’77-’78, era un variton, pe care glisam, având sunete asemănătoare cu teraminul pe care l-am construit ulterior, în urmă cu 11-12 ani. Muzica mea are un stil original, diferit de altele, am stilul meu propriu”. O vreme, cântatul a mers în paralel cu activitatea profesională; apoi, după ce și-a făcut anii de pensie, interpretul a devenit liber-profesionist. La Cetate el a ales să cânte melodii care se potriveau atmosferei, printre care cântecul popular românesc „Arză-te-ar focul război”. În ultimii doi ani, Benedict Popescu a mai construit un instrument, numit martenoton: „Arată ca o claviatură, dar e falsă, nu se cântă pe clape la el; se introduce degetul printr-un inelaș și se apasă pe niște gropițe, care corespund cu clapele albe, și bumbișori, clapele negre”. Ne-a spus că s-a simțit bine la Suceava, fiindcă „am văzut că aici lumea mă respectă și asta mi-a plăcut”. A promis că vine și la anul dacă va fi invitat. În spatele scenei, multă muncă și nopți nedormite Acesta a fost, pe scurt, Festivalul Medieval, plin de strălucire, zdrăngănit de arme, muzică, dans și foc. Dar se cuvine să amintim și de munca celor din spatele scenei, care nu au dormit nopțile pentru a-l organiza. „Au fost implicate secțiile Istorie, Arheologie, Etnografie, Relații Publice, Administrativă și Contabilitate. A fost o ediție mai bună ca în alți ani, dar au fost și neajunsuri: lipsa din Cetate a apei și a toaletelor. La anul se vor amenaja într-un colț al Cetății… Am dormit cât s-a putut, printre picături, dar e normal să fie așa. Festivalul Medieval e copilul meu de suflet, aceasta e manifestarea pe care eu am inventat-o la Suceava; bineînțeles, cu implicarea Primăriei și cu sprijinul Consiliului Județean. E un efort considerabil, dar ai și satisfacții când publicul pleacă cu zâmbetul pe buze și îți mulțumește”, ne-a spus directorul Emil Ursu.