„În cele 3 zile de târg au fost 3934 vizitatori, din care 3609 au plătit intrarea, față de 2010, când au fost 2998 vizitatori, și 2009 – 3100. E foarte adevărat că anul acesta târgul a fost mai variat, iar calitatea produselor a crescut. Nu au fost meșteri nemulțumiți, chiar dacă unii n-au vândut prea mult, în schimb au luat comenzi. A fost o ediție reușită”, a declarat directorul MB. La fel au spus și unii dintre meșterii cu care am stat de vorbă, care au lăudat organizarea și mai ales faptul că nu li s-a perceput taxă de intrare la târg. Chiar dacă nu au vândut prea mult, fiindcă nu toate produsele au fost chiar pe gustul celor care preferă mai mult produsele așa-numite utilitare, ei s-au bucurat de ambianță și și-au făcut cunoscută creația. Trai acceptabil din cozonac și poale-n brâu ! Familia Obaciu – Niculina, Nicolai și fiul lor Ionel – vine de la Fundu Moldovei și a adus la târg 35 de bucăți din produsul “cozonac tradițional de Bucovina”, cu nucă și mac, plăcinte “poale-n brâu” și cornulețe, pe care le-au vândut mai mult meșterilor de primprejur. „Am vândut, dar nu cine știe ce, se vând mai bine la București, mai trimitem acolo la magazinul unei cunoștințe”, ne-a spus Nicolai Obaciu. Afacerea cu cozonac au început-o astă-primăvară. Capul familiei ieșise la pensie, iar soția se ocupa cu încondeiatul ouălor și s-au gândit să-și încerce norocul cu niște plăcinte și cozonac. „Am făcut câteva produse de probă și le-am trimis la București și au avut succes. Trăim acceptabil din vânzarea acestor produse, avem un copil la facultate”, a mai spus el. „Aici am venit cu plăcere, chiar dacă nu vând, nu e o problemă” Dumitru Buzilă se declară stupar, iar pe lângă mierea de la albinele sale a venit la târg cu produse apicole și cu „combinații”, cum le spune: preparate din cătină, afine și alte plante, pentru diverse afecțiuni, și băuturi energizante. „Am vândut în ritm destul de lent, dar ținând cont că aici la târg nu ni s-a perceput taxă e în folosul nostru. Majoritatea târgurilor percep o taxă foarte mare și nu-mi permit. Aici am venit cu plăcere, chiar dacă nu vând, nu e o problemă”. L-am întrebat pe Dumitru Buzilă dacă viața pe care și-o „croiește” vânzând aceste produse e la fel de dulce ca mierea. „Dacă muncești și încerci să promovezi ceva nou și faci un lucru deosebit care să ajungă la oameni, poate e o șansă să vinzi ceva, eu sunt mulțumit”. Cele mai căutate produse ale sale au fost la acest târg mierea de salcâm și păstura. Pentru afacerea sa, Dumitru Buzilă a accesat deja un program de finanțare și intenționează să recurgă la un altul. „Vreau să fac o investiție serioasă cu o linie de îmbuteliere, să fac sucuri, sper să o promovez, încă sunt în stadiul de început”. El s-a înscris și pentru a obține certificatul „bio” pentru livada sa, ceea ce îl va ajuta să-și vândă produsele și în Uniunea Europeană, la prețuri mult mai bune. „La noi lumea nu prea știe ce înseamnă produsele bio, la ele nu folosești decât substanțe agreate de UE. Mă gândesc să le vând și acolo, dar ca să intri în UE trebuie să ai un produs de calitate”. „Vreau să readuc niște tradiții vechi fiindcă puțini le cunosc” Viorel Marian din Fălticeni vine de 2-3 ani la Suceava cu linguri de lemn, cu coadă sculptată în diferite simboluri vechi, și cruciulițe. Vânzarea a fost slăbuță, ne-a spus, lingurile sunt foarte frumoase, dar cine să se priceapă la cele 23 de simboluri? Simbolul iubirii – dragobetele, cercul vieții, soarele…. „Lumea se uită admirativ, nu prea cumpără. Sunt și târguri unde se cer lingurile, la Brașov, București, la Muzeul Țăranului Român, Cluj, Sighișoara. De la distanță îi atrage latura estetică, eu am pus etichete ca lumea să vadă ce înseamnă simbolurile. De asta le și fac, vreau să readuc niște tradiții vechi, fiindcă puțini le cunosc”. Meșterul a învățat să „croiască” din lemn linguri și să le sculpteze de la un prieten, Călin Dănilă, în urmă cu 15 ani, și reușește, totuși, să-și întrețină familia din vânzarea lor. „De când m-am apucat de ele îmi întrețin familia formată din 4 membri, greu, dar reușesc doar prin colaborarea cu muzele de etnografie sau când primăriile organizează Zilele orașului și invită meșterii”. Secretele meșterului Moldoveanu: „bunăvoință, răbdare și îndemânare” Icoanele sculptate pe lemn lucrate de Virgil Moldoveanu din Mănăstirea Humorului au fost mult admirate de vizitatori, deși mai puțin cumpărate, prețurile fiind de la 30 la 350 de lei, „negociabile”, a spus meșterul. În afară de icoane, mai are măști, sfeșnice și tablouri, toate sculptură în lemn. La o icoană cu Iisus Hristos lucrează chiar și o săptămână. Secretele unui produs reușit, spune meșterul, sunt „bunăvoință, răbdare și îndemânare”. „N-am mai fost la Suceava de 3 ani, dar aici acum am vândut slăbuț de tot. În trei zile am vândut de 15 lei, o iconiță pe scoarță de copac. Lumea vine, se uită, spune «frumos, frumos» și eu cu atât rămân, e un gen de expoziție mai mult. De 14 ani lucrez în lemn, dar ăsta e un hobby, ca să am ocupație. Eu am pensie de la mina de uraniu, unde am lucrat. La bani nu mă gândesc, nu că n-aș avea nevoie… dar eu sunt optimist incurabil și am speranță până în ultima clipă”. „Am vrut să văd cum e o expoziție în altă parte“ Nici Gavrilă Negrea din Sighetul Marmației n-a vândut mare lucru, nici măcar din palinca de 50 de grade pe care a adus-o de acasă, pentru diversitate! Produsele sale au fost și ele foarte admirate, în special machetele de case, biserici și alte obiecte introduse în sticle de țuică, despre care toată lumea se întreba cu au ajuns în interior. „Am vândut foarte puțin, dar sunt și prima dată la un târg din alt județ. Eu mai bine vând la Sighet, dar am vrut să văd cum e o expoziție în altă parte. Am vândut doar o bisericuță de 60 de lei și o poartă maramureșeană. Eu fac căsuțe țărănești din zona Maramureș, cu veioză și casetă dedesubt pentru păstrat documente. Am machete în sticlă pentru țuică de prună, lucrate în lemn de dud, care dă culoarea galben, dar și lemn de prun care dă culoarea roșie. Mai aplic la sticlă câte un țăran băut lucrat din lemn în loc de dop. Fac și biserici după modelul Bisericii din Sârbi unde se află cămașa lui Pintea Viteazul. Nici țuică n-am vândut, am băut-o eu”. Meșterul Gavrilă spune că și la el în zonă se organizează târguri dar pe sub mână, nefiind prea solicitat fiindcă „cei de acolo spun că tot ce vedeți aici e kitsch”. La Suceava nu au fost considerate așa, nici chiar de specialiștii în sculptură în lemn, de altfel Gavrilă Negrea și vecinul său de stand și de județ Teodor Pop au fost distinși cu Trofeul Bucovinei la ediția a XVI-a a Târgului Meșterilor Populari. Gavrilă Negrea povestește că acasă are un șarpe boa lucrat din lemn, de peste 4 metri lungime, la care a cioplit timp de 2 ani. „Așa ceva nu vedeți să învârtiți de 20 de ori România”, a spus el după ce mi-a arătat fotografia cu șarpele. Meșterul Pop, la 80 de ani: „Sculptura mea e diferită de a altora, e în relief” Toader Pop de la Bârsana, aflat de asemenea în premieră la Suceava, nu a avut nici el prea mult noroc la vândut, produsele lui fiind însă la fel de admirate ca ale vecinului. Are 80 de ani, dar lucrează cu plăcere obiectele sculptate în relief, cum îi place să spună. „Am troițe lucrate din 100 de piese, cruci, miniaturi după piese de muzeu, am copii după Mănăstirea Bârsana, monument UNESCO căsuțe vechi din lemn, la noi în comună mai sunt vreo 6, porți maramureșene cu 4 stâlpi, pecetare de pus pe prescură, cheia meșterului cu 6 piese, cruci în sticlă, vârtelniță în sticlă cu tot cu tort. Sculptura mea e diferită de a altora, e în relief”. Ana Neculai de la Văratec prepară 2000 kg de dulceață pe sezon Ana Neculai din Văratec nu se poate plânge că n-a făcut vânzare cu șerbetul său din fructe de pădure și dulcețurile de cireșe amare, nuci, zmeură, fragi și multe alte fructe. Primele s-au vândut șerbetul de trandafiri și de fragi și dulceața de nucă și cireșe amare, ne-a spus ea. De 15 ani produce dulcețuri și șerbet după rețetele învățate de la măicuțele de la Mănăstirea Văratec, pe care le vinde la un chioșc de acolo. N-a mai fost la târg la Suceava, „parcă sunt lichită de mănăstire”, spune. Nu este o afacere prea bănoasă, produce cam 2000 kg de dulceață și șerbet pe sezon, fiind ajutată la culesul fructelor și de familie. „Nu prea ies în câștig, gândiți-vă că e 6 lei kilogramul de zahăr, un leu borcanul și numai dacă iei 100 de borcane dai un milion de lei, dar eu folosesc mult mai multe, plus butelia, e scump”.
Comentarii