Atlantida

Conținutul unei ediții speciale din iulie a săptămânalului „The Economist” a reamorsat un schimb de opinii oricum viu și justificat: care va fi viitorul comunicării mediatice (a interpreta „news” doar cu trimitere la informație/știre, relatare, este deja mult prea puțin) în contextul competiției concrete și din ce în ce mai dure între jurnalismul profesionist (avându-se în vedere atât presa scrisă, cât și cea audio-vizuală) și bloguri sau rețele sociale? Răspunsul obiectiv (… prin tradiție, presei i se solicită „obiectivitate”) va fi dat (și chiar este dat, pe zi ce trece!) tocmai de confruntarea dintre cele două tipuri de expresie mediatică.
 

L.D. CLEMENT

Prima – foarte costisitoare, a doua (și ca vârstă, să spunem), prin comparație, foarte ieftină. Prima, din cauza costurilor (și a faptului că are în spate o afacere în sine care trebuie să producă bani, nu povești), din ce în ce mai dependentă de zonele financiare, administrative și implicit politice ale societății, iar a doua părând o expresie (subiectivă) a libertății și democrației. Tineri observatori români ai fenomenului vorbesc (din interiorul jurnalismului profesionist) despre bloguri și rețele sociale ca o formă de „jurnalism cetățenesc”, uitând (sau neștiind!) că în partea a doua a anilor ’90, intrat în tendințe, „jurnalismul comunitar” (care presupunea, teoretic, o mediere în dublu sens a discursului politic-economic-administrativ cu discursul intereselor reale ale comunităților, reprezentate, eventual, de lideri ai așa-numitei societăți civile, ca și de „oricine avea ceva de spus” în interesul comunității din care provenea; și care genera un conflict economic deschis între presa locală și presa centrală) era, în fond, tot unul „cetățenesc”. Și că un „jurnalism cetățenesc” a funcționat (chiar cu succes, deși multora li se pare incomod și incorect politic să-l mai evalueze acum!) în România până în 1989. Denumirea este însă nepotrivită din altă perspectivă. Oricâte i s-ar imputa, jurnalismul presupune identități precise (bunăoară, aici: „Crai nou”, „L.D. Clement”), pe când masa uriașă de informatori și comentatori, fără a le ignora bunele intenții, este, de regulă, nu de anonimi, ci de personaje comunicând, adesea haotic, la adăpostul unor măști ca cele de Veneția sau Bergamo. De altfel, aceasta este și una dintre concluziile ziariștilor (profesioniști!) de la „The Economist”: cu cât crește influența blogurilor și a rețelelor sociale, „omenirea se întoarce în secolul XIX”. Aș spune că se întoarce chiar mai mult, la timpurile când s-a inventat Atlantida. Cea pe care și astăzi o mai căutăm!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: