Coșul

Jeffrey Franks (FMI), devenit, în ultima vreme, un fel de ministru formal al economiei, al reformei și al crizei în România, a spus deunăzi (sau a confirmat, dacă vreți), că țara noastră „își menține redresarea economică”. Afirmație interesantă care indică, totodată, că România s-ar redresa, însă în ritm de melc, într-un… susținut ritm de melc ce ar putea genera, la un moment dat, suspiciunea că redresarea devine regresare. Context în care, e clar, este nevoie de declarații, de confirmări, cel puțin pentru susținerea moralului dacă nu și pentru întețirea ritmului.

 

Fiindcă „se simte nevoia unei creșteri economice susținute”, mai spune el (dar el nu poate decât să spună, să fâșcâie și eventual să arunce cu șfichiul biciului peste mârțoage, însă nu și să tragă sau să împingă căruța). Creștere economică ce „să se regăsească și în puterea de cumpărare a populației” – pune el punctul pe un i imaginar din, bunăoară, coșul zilnic al românului oarecare. Toate acestea i le-a spus însă președintelui Senatului (șeful cu prea puțină susținere printre maiștri și lucrători ai fabricii de legi românești), nu altcuiva… …Cică într-o comunitate de aborigeni de la Antipozi, dacă soacra nu-și vorbește cu nora, însă totuși vrea să-i transmită ceva, se adresează unui obiect din apropiere. Cam așa: „Coșule, spune-i noră-mi că trebuie să te umple!”. Doar-doar o auzi coșul; poate că va pricepe și nora. Deoarece coșul, singur, nu se va umple!