Meseriași

În urmă cu câțiva ani, se amăgea cu gândul că norocul său este musai „peste”. A fost pe-acolo, a cutreierat vreun sfert de Apus; când cu baftă, când cu mai puțină, când fără. A reușit, ca omul, să-și facă o căsuță și să țină o familie cu trei guri. Nu demult îl revăd și constat că i s-au domolit gândurile de ducă. Îl găsesc vesel și plin de treabă. Îmi spune chiar, cu o mândrie nedisimulată, că a ajuns să acopere câteva comune, ba chiar să dea mai mult decât o mână de ajutor, la câte o lucrare, unor firme cu (în principiu!) meseriași pe statul de plată. În urmă cu câțiva ani, nu era mai nimic (și nici acum nu este – dacă îl întrebi de vreo „hârtie”); acum tencuiește case, zugrăvește, instalează băi, ridică acoperișuri, face cumpărături (delicate și la fix) pentru ageamii (materiale de construcție, instalații domestice, uși, ferestre etc.), e consilier în decorațiuni interioare și mobilier, repară de la biciclete la tafuri și wolle…

 

Îi sună mobilul ca secretarei lui Țiriac (el încă n-are secretară, dar s-ar putea să-i devină nevastă-sa, fiindcă e tip practic: e greu să ții și nevastă, și secretară) și-mi spune surâzând că acum alege, nici nu iese din casă pentru o treabă mai ieftină de 100 de lei. Secretele? – că sunt două. A învățat, a deprins încetul cu încetul, de la unul, la altul, mai pe arătatelea, mai pe furatele. Și-apoi: E de lucru, măi omuleeee!, dar n-are cine să lucreze, că meseriașii buni îs duși. Iar în vidul ăsta am intrat și eu… …El este doar un exemplu, o întâmplare, nu mai mult poate. Însă raportam întâmplarea aceasta la informația pe care o aveți și dvs. din „Crai”, cum că mulți șomeri nu mai vor să devină operatori de calculator (cred și eu!; după 15 ani, utilizarea computerului nu mai poate fi o meserie în sine), însă pare-se că rămâne constant numărul celor care vor să se facă frizeri/ coafeze și bucătari. Oare câți frizeri pe… cap de locuitor vor fi fiind în județ?!