De ce?

…Se caută, în continuare, răspunsuri. Și se vor mai căuta, poate, o vreme. Cu folos? De-ar fi folos, de n-ar fi doar zbatere zadarnică și gargară ușoară. Răspunsuri vin, iar cele mai multe dintre ele sunt cât se poate de plauzibile: elevi indolenți, inconștienți, fără motivație, fără orizont, evadați în internet, în cafenele, baruri, cluburi, în alcool și etnobotanice, în dolce far niente, idleness, plictisss, părinți ocupați, absenți, îndepărtați, inconsecvenți, neștiutori, neșcoliți, părinți prea săraci, părinți prea bogați, școli de formă, profesori-fantomă, psihopedagogi fără sens, evaluări decorative, 9 în loc de 6 și 6 în loc de 4, merge și-așa, trece, să treacă,

 

colegii prea scumpe, licee aproximative, dascăli rupți în coate, dascăli în fabrici particulare de meditații și de meditați, dascăli purtați pe drumuri, dascăli duși de nas, miniștri, reforme, răsreforme, lege după lege, programe stufoase, incoerente, copii derutați, copii fb la română și de insuficient la mate (și invers), vorbe, opinii (da’ ce-mi trebe mie istorie?! etc.), curba lui Gauss (ăsta-i fotbalist sau digei, ce-i?!), copii ce știu mai mult decât copiii de odinioară dar și mai puțin decât aceia, copii care se exprimă în PowerPoint dar nu prea au ce zice în slide-uri, țara de azi, țara de mâine, țara mea e Italia sau Spania, dar și mai bine e în Anglia, la căpșuni ori sparanghel nu te-ntreabă de bac, salahorii au cocoașă și-atât, apoi jmeker să fii, jme’!, fustă scurtă, cercel în buric și mai jos că e cu folos, liceu cimitir al iubirilor mele, cu petreceri la greț și gagici/ gagii de telenovele…