Rapsodul și poetul popular Grigore Popovici

(1923 – 2011) Motto: ”Din viață nu rămâi decât cu faptele de iubire morală. Ăsta e bagajul cu care pleci sus, asta este toată averea ta.” (Mircea Eliade)

 

Scrisul este o armă ușoară ca vântul și are puterea trăsnetului. Aceste cuvinte se potrivesc de minune rapsodului și poetului țăran Grigore Popovici (n. 1923) care, în data de 31 ianuarie 2011, a plecat spre veșnicie. Având sufletul umplut de duh, a simțit nevoia de mărturisire, de eliberare de tumultul interior. Paginile albe devin un vas gol care se cere umplut cu sclipirile meditației, un vas în care se culege și se păstrează licoarea pură a cunoașterii care a devenit carte. În toate volumele pe care le-a publicat, a scris ca și cum ar fi vorbit cu oamenii cărora li s-a adresat. Grigore Popovici s-a străduit să scrie pentru toți românii din prezent dar și pentru generațiile viitoare. Limba scrierilor sale este cea a adevăratului țăran român. Fiind un bun cunoscător al istoriei neamului, a trecut toate evenimentele prin filtrul gândirii și sensibilității sale, făcând ca toate poeziile să alcătuiască un adevărat tratat de cunoaștere sentimentală a sufletului țăranului român. El s-a adresat deopotrivă inimii, sufletului poporului român, cunoscând îndeaproape creațiile populare, tradițiile, dar și tot ce se gândește și se simte românește. Poeziile sale ilustrează suferințele și revolta românilor față de ”ciuma roșie”, regimul comunist, de cei ce au propovăduit această ideologie, cât și față de această perioadă de tranziție căreia nu pare a i se întrevedea un sfârșit. Setea lui pentru dreptate și libertate, cât și dragostea pentru țară, sentimente ce s-au lovit de ideologia comunistă, pe care a urât-o cu înverșunare, au făcut ca scrierile sale să reprezinte adevărate tratate de istorie, cât și o școală a sufletului, de care avem mare nevoie în prezent. Prin poeziile sale el a mai căutat să atenționeze asupra pericolului grav al degradării sufletului sătesc și al artei populare, dorind ca ele să fie un protest moral al tuturor celor cu inima română. Cei care vor dori să obțină imaginea caleidoscopică a poetului, fluctuațiile sale afective și diagrama lui sufletească vor trebui să citească volumele de gânduri ale autorului. Grigore Popovici a fost în egală măsură un virtuoz al cântecului popular la fluier și poetul cu aripile deschise pentru zborul către posteritate. El va rămâne pentru urmași un poet țăran autentic, deoarece nu a renunțat niciodată la condiția țărănească, poeziile sale fiind scrise cu sufletul în palmă, în livezile înverzite – adevărate poieni ale Raiului din Rădășeni. ”Nu mă uita Preasfântă Născătoare/ Simbolul vieții Tu îmi ești, Maria,/ Îndură-te ca-n viața viitoare/ Să fiu învrednicit a purta făclia.” (Grigore Popovici, ”Rugăciune”, 05.11.2006) Prof. AXINTE IOAN DUMITRU, Rădășeni