Curaj

La manifestările din toamna anului trecut organizate la Sucevița în onoarea academicianului Dimitrie Vatamaniuc ziarul nostru i-a acordat eminescologului o diplomă de onoare. Primind-o, venerabilul „nemuritor” a simțit nevoia să ne provoace: „Aveți curajul să întrebați lumea de ce zac în arhive documentele adunate de marele Teodor Bălan?”. „Vom scrie, i-am promis. Dar de ce e nevoie de curaj?!”. Răpit de lângă noi, nu ne-a mai răspuns. Au trecut câteva luni de atunci și abia astăzi reușim să publicăm prima parte a unui amplu articol semnat de colega noastră Magda Axon, care încearcă să dovedească pe de o parte importanța acestor documente și pe de alta șansa de a vedea lumina tiparului. O șansă minimă. Și probabil aici ar trebui să ne dovedim curajul: acela de a propune cheltuirea unor bani publici, căci acolo e speranța, pentru editarea acestei „superbe inutilități” care este colecția de documente adunate de magistrul bucovinean.

 

De ce „inutilități”? Păi cui ar mai servi, amestecați cum suntem acum în salata de fructe globală, micile grăunțe de aur descoperite în arhive care pot lumina fațete neclare/neclarificate ale istoriei noastre mai vechi sau mai recente? Cine mai are astăzi curajul să releve Europei, lumii, adevăruri crude despre soarta noastră umilită, călcată în picioare de feluriții cotropitori? Cine se mai încumetă să-și roadă coatele pe băncile facultății pentru a deprinde slava veche – cea în care sunt scrise mii și mii de documente încă necercetate aflate în arhivele țării sau în cele de la Moscova, de exemplu? Pentru a deprinde descifrarea scrierii gotice, care „ascunde”, de asemenea, atâtea și atâtea fapte, date, adevăruri încă neștiute? Ei, nu chiar nimeni. Starețul Putnei, arhimandritul Velnic Melchisedec i-a cerut recent ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, binecuvântarea pentru organizarea, la Putna, a unei Școli de vară pentru învățarea limbii slavone. O vor deprinde călugări ai Putnei care au studii de istorie, dar și alți monahi sau monahii din cuprinsul eparhiei care doresc să învețe o limbă nemaistudiată după 1990 în facultățile românești. Motivul? Unul aproape „domestic”: „Lipsa inventarierii complete a manuscriselor din epoca medievală și a documentelor mănăstirești din cauza lipsei de cunoscători ai limbii slavone”. Și, astfel, poate veni și vremea descifrării documentelor adunate de Teodor Bălan, dar mai ales a celor necercetate vreodată. Și va veni și vremea curajului de a vădi lumii adevăruri pe care unii au avut interesul să nu fie spuse.