Mutați în timp

În vremea vechiului regim din Franța, când eticheta de la curtea regilor absolutiști se rafinase și dădea tonul manierelor în întreaga lume civilizată, cel care era invitat la masă de un potent al zilei închina paharul, toasta, nu în sănătatea domnului casei (care putea fi însuși regele ori vreun alt nobil influent), ci în cea a doamnei sale. În ciuda acestui fapt, toată lumea știa cine era, de fapt, persoana onorată în acest fel.

 

Recentele alegeri pentru șefia organizației PD-L a Capitalei mi-au amintit de un astfel de banchet, cu aromă de pudră, peruci și măști purtate la vedere (ori în ascuns). Întregul balet desfășurat la curtea preaputernicului zilei prezenta omagiile doamnei. Și nu doamnei legitime, la fel ca și în perioada amintită, ci a celei aflate pe val, așa cum vor fi fost la vremea lor Madamme de Pompandour sau contesa du Barry, a căror putere întrecea de multe ori influența întregului cabinet de la Versailles. Conștient sau nu, membri de partid mici și mari au așezat la picioarele pupilei „suveranului” umilele (de-a dreptul slugarnicele) lor omagii. Și pentru o clipă m-am văzut din nou purtat în trecut, de data asta într-un trecut nu atât de îndepărtat; cred că puțin a lipsit să nu aud și să văd la televizor versuri evocative de genul: ”femeie, mamă, om de știință”. Mă voi feri a face vreo comparație cu ceea ce se organiza întru mulțumirea Elenei Ceaușescu, și asta cel puțin pentru bunul motiv că, în acea eră, persoana căreia i se închinau osanalele avea o legitimitate dată în primul rând de un certificat de căsătorie cu marele vremii, abia mai apoi pe cea acordată de organe și organisme de partid, la fel de active ca cele ale PD-L astăzi și la fel de asemănătoare. Ceea ce am putut vedea mai pe scurt sau mai pe larg la televiziune mi-a întărit convingerea că, inconștient, mare parte dintre aleșii din politica românească trăiesc încă într-un Ev Mediu târziu, nu în contemporaneitate, după cum tot inconștient adoptă măsurile care, în teorie, ar trebui să conducă țara. Numai astfel devine explicabil decalajul ideologic, politic, moral, industrial, social, față de tot ceea ce ne înconjoară. Mutați în timp, participanții la banchetul politic de la București au trăit fantasmele unei vremi în care intrarea în grațiile (!) seniorului asigură pentru o lungă vreme viață liniștită și ședere neclintită pe scaunul (citiți poziția) din prezent. Iar când cineva cu pretenții de intelectual „mărturisește” că se ține tare să nu cadă în vraja persoanei onorate în acea zi, mă văd purtat de-a dreptul în mitologie, când vraja din ochii Gorgonei îl împietrea pe bietul privitor.