Declarațiile de avere ale funcționarilor publici nu reflectă… averea

Actuala legislație îi obligă pe funcționarii publici să-și depună declarațiile de avere. Însă legea în baza căreia sunt depuse aceste declarații este atât de prost concepută, încât nimeni nu-și mai poate da seama dacă cel care a completat declarația a cheltuit mai mult sau mai puțin decât a câștigat.

 

Potrivit legii, funcționarii publici trebuie să declare anual veniturile realizate din salarii și, „la zi”, tranzacțiile realizate cu bunuri mobile și imobile. Adică funcționarul public trebuie să-și modifice declarația de avere ori de câte ori își cumpără sau vinde un mijloc fix sau mobil, fără să adauge însă și veniturile salariale realizate, chiar dacă acestea, pe parcurs, au suferit modificări. Să presupunem că directorul de la instituția X și-a cumpărat în luna iunie 2010 o mașină în valoare de 5000 de euro. Directorul este obligat să-și modifice, la jumătatea anului 2010, declarația de avere care reflectă de fapt realitatea financiară din 2009 și să treacă mașina, fără însă să mai adauge și veniturile realizate în primele 6 luni ale anului 2010. Aici se poate produce foarte ușor o confuzie. Oricine ar putea să creadă că directorul și-a cumpărat mașina în anul 2009 cu veniturile realizate în 2009, fără să ia în calcul indemnizația încasată în primele 6 luni ale următorului an. Salariul încasat de un director într-o jumătate de an contează și face diferența, mai ales dacă șeful în cauză conduce o instituție precum Direcția Generală a Finanțelor Publice și are o leafă lunară de 5000 sau 6000 de lei. La capitolul credite iar este o problemă. Legea îi obligă pe funcționarii publici să-și treacă în declarația de avere toate creditele contractate la valoarea inițială. Adică un credit contractat de un funcționar public în anul 2000, pe o perioadă de 20 de ani, se va regăsi în declarația de avere din 2009 a acestuia la valoarea din anul 2000. Altfel spus, chiar dacă funcționarul public a achitat trei sferturi din credit, în declarația de avere creditul este reflectat la valoarea inițială.