Viorica Ionițe: „Sunt un vulcan de energie !”

După 29 de ani dedicați învățământului, perioadă în care a avut numeroase satisfacții, prof. Viorica Ionițe a recurs la ultima formă de protest față de autorități: greva foamei. Nu pentru a fi solidară cu învățătoarea din Caracal (aflată deja în a doua lună de protest de asemenea natură) și nici pentru a-și face un bine sieși. Pentru binele tuturor, după cum chiar dumneaei ne-a spus. „Știu că încerc să mut munții, dar am o speranță că pot reuși acest lucru”, a spus Viorica Ionițe, care azi a intrat în a 6-a zi de grevă a foamei.

 

La 49 de ani, cu trei copii, prof. Viorica Ionițe a recurs la această formă de protest în speranța că va reuși să „miște” ceva în sistemul educațional. Nu stă acasă ci în căminul B al internatului de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”, tocmai pentru a nu-și „agresa” familia. „Nu vreau ca ei să fie la un moment dat solidari cu mine. Nu trebuie să sufere și ei pentru mine”, a mai spus prof. V. Ionițe. – Cum vă simțiți după 5 zile de greva foamei? – Foarte bine! Sunt un vulcan de energie și vreau să cred că așa voi rămâne și în continuare. Un vulcan de energie pentru cauza noastră a dascălilor și în general, a poporului român. – Credeți că această formă de protest va rezolva în vreun problema cu care se confruntă dascălii? – Știu că mă lupt cu munții. Și chiar dacă pare absurd, eu am convingerea că voi reuși să-i mișc. – Forma dvs. de protest este un semn de solidaritate față de învățătoarea Cristina Anghel din Caracal? – Nu, nicidecum. Eu am cerut, chiar în calitate de lider de sindicat al Colegiului Tehnic Mihai Băcescu, renunțarea la asumarea răspunderii pe Legea educației naționale și aprobarea ei prin dezbatere în plen. Eu consider că este o lege fundamentală, care nu poate fi aprobată prin asumare. Am cerut creșterea la o treaptă superioară de salarizare. Coeficientul de salarizare era 3,49, iar noi am rămas cu 2,99, cu toate hotărârile judecătorești care au fost. – În calitate de lider de sindicat, ați avut atâtea și atâtea forme de protest. De ce ați ajuns la greva foamei? – Tot ce mi-a fost la îndemână am încercat. Am fost la mitinguri, la greve, m-am zbătut în fel și chip, dar în zadar. Și până la urmă acest protest al meu nu trebuie luat ca venind din partea unui lider de sindicat, ci ca din partea unui lider de opinie. Trăim în democrație de 20 de ani și oricine ar putea recurge la această formă de protest. – Colegii de sindicat vă sunt alături în demersul dvs.? – Mi-e greu să spun, dar din păcate răspunsul este NU. De la nivel județean nu am primit niciun telefon, nicio încurajare, niciun mesaj. Probabil că gestul meu nu este pe placul tuturor. – Și, totuși, am văzut că aveți sprijin din punct de vedere politic. Organizația municipală a PSD Fălticeni a transmis un comunicat prin care e alături de dvs. încă din prima zi de protest… – Dacă cineva vrea să-ți fie alături, poți să refuzi? – Totuși. Acțiunea dvs. ar putea fi interpretată ca fiind una politică… – Nicidecum. Uitați-vă la toți dascălii din țară. Nu cred că există interese de asemenea natură într-un astfel de moment. Departe de mine acest gând. Chiar azi (n.r., ieri) am fost vizitată de domnul primar Vasile Tofan. Eu știu că dumnealui nu are competențe pentru a rezolva motivul pentru care eu protestez, dar am primit promisiunea că, în perioada următoare, se va lua în discuție coeficientul de salarizare.