Așezământul monastic de la Voroneț, mai vechi cu aproape un secol

Cercetările efectuate recent de o echipă de arheologi ai Muzeului Bucovinei, coordonată de Florin Hău și Ștefan Dejan, atestă că așezământul monastic de la Voroneț datează din perioada domniei lui Alexandru cel Bun, cel mai probabil dintre anii 1400-1410, domnitorul Ștefan cel Mare refăcând doar pe aceeași fundație întreaga construcție.

 

Arheologii suceveni au finalizat, sâmbătă, o cercetare arheologică preventivă la Mănăstirea Voroneț, unde, pe traseul vechilor chilii de pe latura de sud a monumentului, se va ridica un nou corp de chilii în aceeași poziție topografică. Arheologul Florin Hău a declarat că cercetările au fost făcute într-o zonă unde au mai fost făcute săpături în perioada 1961-1967 de Radu Heitel și Nicolae N. Pușcașu, care la acea dată au avut ca obiectiv principal să afle dacă biserica ce a fost construită în 1488 de Ștefan cel Mare este prima sau dacă sub aceasta existase una anterioară. Cercetările din 1967 au demonstrat că biserica lui Ștefan cel Mare este a doua biserică a așezământului monastic întemeiat la Voroneț, dar nu se știa cât de timpurie era biserica anterioară și se estima că putea data de la 1450. „Faptul în sine era cunoscut, pentru că exista un document din 22 ianuarie 1472 în care apare mențiunea expresă a mănăstirii și a starețului Misail”, a spus Hău. Arheologul sucevean a arătat că cercetările finalizate recent într-unul dintre ansamblurile din perioade de dinainte de 1488 arată că acesta datează mult mai devreme decât s-a putut proba. El a spus că o pivniță cu laturile de 7,3 metri și 6,1 metri, cercetată acum, datează de la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, cel mai probabil în 1400-1410. Hău a precizat că, în urma analizei, s-a stabilit că la Voroneț a avut loc un incendiu devastator și se presupune că acesta s-a produs în preajma anului 1475 sau, cel mai probabil, în 1485 când Baiazid I a dat foc inclusiv târgului Suceava. El a spus că la 1485 au ars nu numai biserica veche, cu temelie de piatră și construcția din lemn, dar și construcțiile anexă și chiliile. Biserica nouă a fost construită de Ștefan cel Mare între 24 mai și 24 septembrie 1488, iar în același an, sau cel mai târziu în 1489, se refac și chiliile, a spus arheologul sucevean, care a precizat că Ștefan cel Mare nu a făcut decât să refacă, pe aceeași fundație ce data din perioada lui Alexandru cel Bun, întreaga construcție, dar și pivnița, totul însă după orizontul tehnicii în care trăia. Hău a arătat că pivnița din perioada lui Alexandru cel Bun era acoperită cu grinzi de lemn, iar Ștefan cel Mare a reboltit-o cu două travei semicilindrice axate pe patru piloni de piatră cămășuită cu cărămidă. Totodată, pivniței i se adaugă două corpuri anexă la est și vest. Hău a mai arătat că lucrările au continuat la Voroneț în etape ulterioare, cea mai importantă fiind cea făcută de Grigore Roșca în 1547, când bisericii i se adaugă pridvorul și pictura exterioară, de valoare universală. Tot la 1547 s-au desfășurat lucrări și pe corpul de chilii, a mai spus Florin Hău. Arheologul sucevean a mai declarat că cercetările evidențiază că așezământul monastic de la Voroneț din vremea lui Alexandru cel Bun era un așezământ boieresc și nu domnesc și nu exclude ca acesta să fi fost construit de boierul Bîrlă de la Hârlău, un boier important din perioada domniei lui Petru Mușat. Florin Hău a mai spus că, din primăvara anului 2011, vor fi continuate cercetările arheologice în zona Voroneț pentru a se definitiva modul în care a evoluat planimetric, volumetric și cronologic întregul ansamblu de pe latura de sud a monumentului. Hău a explicat că nu se cunoaște traseul zidului de incintă vechi al mănăstirii, nici unde a existat turnul care marca intrarea în incinta mănăstirii sau turnul original al clopotniței ansamblului. „Voroneț rămâne o provocare maximă, întrucât zona incintei de vest, nord și est au rămas necercetate din punct de vedere arheologic”, a mai spus Florin Hău.