Sculptorul Kovács Géza
Expoziția de sculptură de la Galeriile de Artă a Muzeului „Ion Irimescu” din Fălticeni vernisată duminică, 1 august, aduce în fața publicului fălticenean o nouă provocare: cea a fierului. Obișnuiți cu lucrări în ghips, bronz și marmură, puținii iubitori de cultură prezenți la vernisaj au putut admira, unii în premieră, lucrări realizate în metal patinat, cu semne fine de rugină. Datorită ingeniozității și libertății creatoare, artistul a așezat obiecte de fier, aruncate, predestinate ruginii, unelte abandonate sau diverse piese scoase din uz, dându-le noi forme, noi denumiri, alte mesaje. Expozantul, Kovács Géza, propune 35 de metafore transferate în fier, sub nume ca „Șerpuire”, „Între ei”, „Ușurință”, „Zbor”, „Armonie”, „Mândrie”, „Purtătorii secretelor”, „Înflorire tîrzie”, „Eliberatorul”, „Hoțul timpului”, „Destin prescris”, „Bucurie” etc. Cei care vor vizita expoziția vor constata că sculptorul Kovács Géza dovedește o interesantă disponibilitate inventivă. Esența creativă a personalității sale îi dă forța să obțină din banalele obiecte înconjurătoare – cum ar fi o furcă ruptă, o sapă, un lacăt, un șurub, o roată dințată, un robinet, o potcoavă sau un banal cui – o lume cu totul nouă, surprinzătoare. Despre valențele expoziției și ale lucrărilor prezentate au vorbit la vernisaj criticul de artă Gh. A. M. Ciobanu. „…O viziune pe care arta sculpturii o cultivă, iar maestrul Kovács ne-o oferă și nouă, sub această formă, de sonete în fier sau sub forma unor lucrări de mari dimensiuni, care nu sunt în fața noastră. Maestrul abordează o întreagă literatură a formelor sudate în fier. Pentru maestrul Kovács, metalul este esența cosmică a substanței. În fața dumneavoastră aveți o fărâmă din non-uzul fieros care aparține artei. Creația maestrului Kovács se remarcă în primul rând prin inedit, artistul fiind aducătorul unei viziuni și realizatorul acestei viziuni proprii, prin spațialitate, care este de altă natură față de spațialitatea lui Irimescu. La Irimescu era volumul care domina spațiul, aici este aerajul care domină volumul, încât o sculptură din fața noastră poate fi privită de jur împrejur în diferite ipostaze. De asemenea, maestrul Kovács face apel la un creionaj de o finețe și de o bogăție care aparțin domeniului artistic. În același timp, se remarcă acele metafore-titlu pe care le adaugă fiecărei creații. Dacă am copia celor 35 de denumiri prezente în această sală, parcă ar fi un sumar la un volum de poezii simboliste. Creația maestrului Kovács se pare că nu este monovalentă, așa cum sunt multe din arte, el fiind un polivalent, cu un creionaj spațial. Privind lucrările, remarcăm o caracteristică a artistului: există această multitudine de nervuri, îi putem da un nume acestei amprente specifice, acest nervuraj pe care îl folosește Kovács Géza îl caracterizează și îl delimitează de mulți creatori de lucrări în metale. Nervura este axul pe care se adaugă restul universului”, a spus Gh. A.M. Ciobanu. Născut la Târgu Mureș în 1958, Kovács Géza își desfășoară în prezent activitatea artistică în Sfântu Gheorghe, fiind membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A avut 95 de expoziții personale în Austria, Bulgaria, Elveția, Ungaria, România și Slovacia. În țară a fost prezent la 47 de expoziții personale în centre culturale precum București, Bacău, Baia Mare, Brașov, Brăila, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Tg. Mureș și Tulcea. Valoarea și originalitatea creației sale au fost recunoscute de nenumărate jurii care au acceptat ca operele de artă ale lui Kovács Géza să fie expuse la peste 284 de expoziții colective naționale și internaționale, în 17 țări ale lumii. Multe dintre lucrările lui au fost premiate și sunt incluse în aproximativ 200 de cataloage. Sculptorul Kovács Géza deține 16 premii obținute în Grecia, Franța, Spania, România și Ungaria. În anul 2004 a fost nominalizat pentru Premiul UAPR la secția Sculptură, iar în anul 2007, Ministerul Învățământului și Culturii al Republicii Ungare l-a decorat, la Budapesta, cu ,,Medalia Pro Cultura Hungarica”. Are șase lucrări monumentale, două în România și patru în Ungaria. În timpul carierei sale a făcut aproape 300 de lucrări de sculptură mică. Au apărut peste 100 de critici despre activitatea sa artistică, scrise de unii dintre cei mai importanți critici de artă. Despre ceea ce a expus la Fălticeni, autorul a vorbit cu modestie: „Aici, în expoziție, sunt 35 de lucrări. Sculpturile sunt făcute prin sudură. Strâng piesele vechi, de diverse forme, și le așez în atelierul meu, iar când îmi trece prin minte un gând și vreau să-l materializez știu ce piese am în atelier și încep să le caut. Încep să le asamblez. Sculptura prin sudură este altfel decât în piatră, în lemn sau marmură, unde ai materia primă, bucata de lemn sau piatra în care trebuie să scobești. Aici trebuie să construiești și este foarte important să faci obiectele să se potrivească. Al doilea lucru: ele trebuie să fie în echilibru, ca să nu cadă, iar al treilea – să arate ce ai vrut tu ca artist să exprimi. Cel mai greu în această sculptură este să simți când trebuie să te oprești, să nu mai pui încă o bucată, ca să fie… pom de crăciun. Trebuie să pui doar atât cât lucrarea să exprime gândurile tale. Eu, când lucrez, mă gândesc tot timpul la forma finală, concentrarea fiind foarte mare. Este o luptă cu materialul, cu gândurile tale, pentru că, uneori, după ce termini lucrarea, a doua zi, mai tai o parte și o iei de la început. Dacă nu ești concentrat, nu vezi formele, nu vezi cum se potrivesc, atunci strici totul. Cele mai multe dintre rămășițele de fier încorporate în diferite lucrări au fost adunate din satul natal, de la prieteni, de la colectorii de fier vechi și chiar de pe drumuri. Cu siguranță, avem de-a face cu una dintre cele mai interesante expoziții care au putut fi văzute în ultimii ani la Fălticeni.
Comentarii