Motto: Est modus in rebus
(lat. “Există o măsură în toate” – Horațiu „Satire”)
Vă privește dacă nu știți sau nu vreți să știți ce modificare a intervenit pe scena politică românească chiar pe 3 iulie 2010, dată la care a apărut, de fapt s-a reactivat, o mai veche forță politică – ați ghicit? – numită Partidul Comunist Român; nu din România, ca cel creat la 8 mai 1921, fiindcă nu e secție a unei Internaționale a IV-a Comunistă, neîntemeiată încă.
O samă dintre cei care se bălăcesc cu folos personal în capitalismul dâmbovițean guraliv și tembel, păgubos și trădător, distructiv și hoț, or să zică ce se zice: ia, acolo, o mână de nostalgici, se înclină și ei la icoana lui Ceaușescu, n-au nicio importanță, n-au bază de masă, sunt de-i numeri pe degete, n-au personalități și, ce-i mai important, n-au bani, fiindcă banii sunt la noi! Cam tot așa s-a spus și despre cei din 1921; în plus, acelora li s-a intentat și un proces de pomină și au fost scoși, pentru prea multele greșeli de neiertat, în afara legii, în 1924.
Problema e în altă parte: cum de-au reapărut? Ce forțe nevăzute au împins la suprafață nostalgicii epocii Ceaușescu? Nu este niciun miracol, a ieșit din bulversata societate românească, debusolată, mințită, prostită, jefuită, alungată din țară, fermentul principal fiind nepăsarea, hoția și prostia tuturor guvernelor postdecembriste, care au netezit calea propriului “gropar”. Rămâne de văzut cât adevăr este în zicerea: ”Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea”. Și dacă nu cade? Dar dacă-ți sapă groapa și are grijă să dea pământ peste cel de-i îngro-pat? Dacă e să vi se întâmple, să nu dați vina pe alții, pe forțe exterioare; v-ați făcut-o cu mâna voastră de imbecili, cu atât mai imbecili, cu cât sunteți fiii, nepoții, urmașii direcți ai comuniștilor din 1921.
Să vedem dacă nu cumva această apariție nebăgată în seamă, minimalizată și margi-nalizată, a fost prefațată “ideologic” de ideologi, politologi, economiști, alți “oameni de bine” care, prin emisiuni televizate, au zis: “vedeți, bă, ăștia cu hățurile, că mergeți spre o zonă în care vă puteți întâlni cu cineva care are nevoie de gâtul vostru! O să spuneți că n-a zis nimeni așa ceva. Zău?! Păi, când auzim de la oameni de rând până la intelectuali cu greutate expresii de felul „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”, „nici pe vreme lui Cea-ușescu nu s-a întâmplat…”, „de ce l-am omorât?”, „dacă mai stătea cinci ani, termina toate lucrările începute”, „dacă Ceaușescu dădea de mâncare” etc. este, nu identic ca formă, ci identic în conținut cu ce s-a zis mai sus. Trebuie că s-a îngroșat rău gluma dacă propagandiști și apologeți ai capitalismului fără frontiere de felul lui Emil Hurezeanu ajung să-l invoce pe Ceaușescu și epoca sa, ca să nu folosesc alte cuvinte pe care, cu drept, aceștia le-ar merita pentru cât au „dârdâit”, pe bani străini, nu împotriva lui Ceaușescu, ci împotriva României. E cu totul altceva când spune ce spune, și spune bine, Ion Cristoiu; e de la Gugești, e de-al salamului cu soia, și-a afirmat deschis, nu o dată, apartenența și simpatia pentru stânga, pentru stânga-stângă. În opoziție, au fost și sunt „anticomuniștii” vechi, cu state vechi de spălat vase prin speluncile apusene, alții, înrăiți prin ani lungi de pușcărie în țară, dar și unii și alții patrioți, mult peste ce le cerea Țara, care au ajuns în situația jalnică, acum, când sunt foarte aproape de a părăsi această lume, să ceară bani de la Țara pe care au slujit-o dezinteresat. Să lase și ei ceva moștenire partidelor „preisto-rice” din care au făcut parte, care se identifică cu nepoții, săracii de ei, tocmai ei să rămână fără un ban de cheltuială în folosul patriei! Și mai spuneți că înjurăturile au apărut așa, dintr-o înclinație spre prăpastie a românilor!
Acești avortoni ai libertății de a ne minți și jefui, aveau, prin anii ’90 și după, niște ifose purtate pe la singurul ecran de atunci, de-ai fi crezut că lumea se învârte după cum vor ei, biete rotițe ale unui aparat de propagandă bine căptușit cu bani străini, fiind predestinați să ne fie șefi, să ne conducă spre capitalismul biruitor. Au reușit să-mi amintească de restaurația în Franța, de după epoca lui Napoleon, și despre emigranții, nobili francezi, care n-au știut nimic și n-au învățat nimic după un sfert de secol de la revoluția din 1789. Un destin tragic ne face să repetăm greșelile Bourbonilor restaurați în 1815, aduși în furgoanele dușmanilor Franței. Ei, Bourbonii (Ludovic al XVIII-lea) votează miliardul pentru emigranți (era vorba de franci aur!), drept pentru care poporul nu i-a răbdat mult: revoluția din 1830 i-a măturat de la tron pe toți Bourbonii. Dacă e să mergem pe mâna Franței, băgați de seamă voi, care nu vă mai săturați de restituiri “poghibale spurcate ce sunteți”, voi n-ați avut nici pe departe cât cereți să vi se dea, să nu vă rupeți gâtul într-o adevărată, sângeroasă și profundă revoluție socialistă.
N-aș vrea să-ți citesc dosarul de cadre în care să minți, nerușinat, că ai fost sărac lipit, din neam în neam, că singura ta rațiune de a exista, încă din stadiul de patriot în devenire, a fost con-struirea societății fără clase, comunismul. S-ar putea să fii crezut, au mai fost cazuri, și nu puține, dar nu te baza pe asta: sunt prea multe diguri și canale de făcut în țara asta, în România murată!
Văzând situația din România reală, am zis de multe ori, ca o scuză la neimplicare, asemenea multora, că așa a vrut lumea asta să trăiască, așa a vrut să fie condusă, sub domnia majorității, majoritate care, însă, poate fi cumpărată cu o litră de ulei, un kil de zahăr, un pix, o găleată vopsită politic etc. M-am întrebat mereu: oare chiar asta au vrut românii de la răscoluția din decembrie 1989? S-a vorbit și se vorbește de unii nemulțumiți, de ce-au câștigat ei, ca persoană, că s-au expus în zilele sângeroase ale lui decembrie, că li s-a confiscat “revoluția” lor. O revoluție a câtorva persoane este imposibilă, iar marea masă era mulțumită că a scăpat de Ceaușescu, ideea cu “jos comunismul” este apărută relativ târziu, sub influența agenților veniți, nu din răsărit, ci din apus. Sunt aceiași sau aproape aceiași care acum îl invocă pe Ceaușescu, sunt învinșii, cei cu cenușă-n cap; în apus nu-i mai vrea și nu-i așteaptă nimeni, iar aici nu-și mai au locul. Se vor găsi scuze, se va spune că ei au luptat (verb atribuit și unei acțiuni de trădare!) împotriva regimului Ceaușescu, împotriva comunismului, cum se spune îndeobște socialismului de Scornicești, că ar merita o statuie și o medalie “bene merenti”. Să v-o faceți cu banii voștri, nu vă înșurubați prea tare pe soclu că, oricum va evolua situația politică, veți fi dați jos.
Comentarii