Motto: „În război ca și în politică, momentul pierdut nu se mai întoarce” (Napoleon)
Acum, când politica distrugerii, risipei, destrăbălării financiare și furtului pe acte a dat în clocot, normal ar fi ca cei care au păgubit Țara și au situat-o în fruntea cozii să dea socoteală, să plătească măcar un impozit pe prostie, fără TVA, de exemplu, și să nu mai spună, asemenea lui Ceaușescu, că ei și-au luat un angajament față de țară și poporul român pe care-l văd hălăduind prin Europa cu buricul lipit de șira spinării.
Actualul guvern, cu domnul Boc pe post de tirbușon-șef pentru scos România din criză, vrea să se îmbete la robinetul puterii, să-și protejeze clienții și să prăduiască „tot ce mișcă-n țara asta” și te miri ce bani mai vin pe la buget, de pe la noi și de pe la FMI. Când va fi să cadă guvernul (nu mor caii când vor câinii!), toți, adică toată gașca-n păr, se vor împrăștia ca puii de potârniche, unii se vor băga în spitale, vor cere pensii anticipate, alții vor fugi în străinătate ca să-și numere banii puși prin bănci străine, numai Boc, săracul mititel, va lua drumul Clujului, va nimeri la Alma mater Napocenssis, dar va constata, cu surprindere, că dreptul constituțional se predă în limba ungurească și, dezamăgit, se va duce la Răchițele ca să dea cu coasa și să se antreneze în sala de sport sătească de 750.000 euro.
De o bună bucată de vreme se vorbește de criza morală, de asanarea morală și mi-ar plăcea să cred că a venit acel moment când toți vor plăti după vorbele și faptele lor. „Fantezie, fantezie”, de ce duci lumea în ficțiune, când se știe bine că niciun vinovat nu va plăti, nu va avea de suferit, cel mult va pierde funcția, dar, așa cum am spus, rămâne cu banii. Singura dată când un guvern de la noi a fost dat în judecată pentru mai multe, dar și, în principal, pentru colaborare cu dușmanul și încheierea păcii separate cu Puterile Centrale de la Buftea-București din 7 aprilie 1918, a fost guvernul condus de Alexandru Marghiloman. Dar a fost mai mult o răzbunare a lui I.I.C. Brătianu, părăsit de Eliza pentru „un Marghiloman”, ca și cum el, liberalul, era atât de pur, încât nu-l atingeau nurii reginei Maria! Avea dreptate să-și rumege supărarea la Săftica, deoarece a fost abandonat pentru Barbu Știrbei, cel care se ocupa, printre altele, și cu vânzarea unor băuturi fine, drept pentru care gura lumii, prin Cincinat Pavelescu, l-a și fixat în acul unei epigrame: „Ferdinand de când e rege/ Ce să spun, nu prea alege,/ Nici la vin, nici la femei;/ Dar regina bea Știrbey.”. Cel mai rău din toată povestea a ieșit Ferdinand, zis Intrigatorul, care, deși domnea peste o Românie Mare, nu putea struni din pinteni o iapă pur sânge englezesc.
Din tot procesul s-a ales numai memoria întinată a lui Alexandru Marghiloman, deși el a încheiat pacea separată cu Germania și aliații ei, având acordul lui Brătianu și al regelui Ferdinand, care, atunci, au știut să joace la două capete: capătul lor câștigător a fost Antanta. Poate că, vizitând Buzăul, lumea va avea surpriza să vadă domeniul (castelul, parcul, manejul) lui Al. Marghiloman și va putea să reflecteze la cât de încurcate sunt ițele politicii.
Nu știu cât de preocupată este actuala putere pentru a scoate țara din criză, știu însă că este mult mai preocupată de menținerea neșifonată a obrazului, practică străveche de distorsionare a realității, de a abate atenția de la problemele fundamentale și a le canaliza spre zone care te fac să te uiți în altă parte. Diversiunea are vechi state de serviciu pe la curțile potentaților, fiind capabilă să te scoată dintr-o situație-limită: Alexandru Lăpușneanu scapă de furia mulțimii oferindu-l pe Moțoc, iar mulțimea de atunci ne-a dat o pildă, „Capul lui Moțoc vrem!”. Acum, mulțimile adunate prin orașe și Capitală n-au strigat „Capul lui Băsescu vrem!”, ca acesta, prin consilieri, să deturneze voința maselor și s-o canalizeze spre, ați ghicit, primul ministru. Și cum ar fi să ceri capul unui om căruia îi lipsește această parte esențială a corpului?! Ba, după câte îmi amintesc, o doamnă care a fost mâna dreaptă a Cavalerului Tristei Figuri, într-o guvernare de ducă-se pe pustii, a rostit o sentință ca pentru istorie: „Se poate și mai rău. S-ar putea să-l regretăm pe Boc!”, temperând zelul lui Victor Ponta de a mai pune de-o moțiune de cenzură, populară, democratică, afurisită, care pune în centrul răului pe Boc cu guvernarea lui.
Trăgând sforile, actuala putere a lansat pe cerul patriei mai multe diversiuni, între care cea cu Diaconescu D.D. este mare și vizibilă ca roata carului cu fân în care a fost aruncat acul discordiei între cei prea grăbiți să-l caute. Chestia cu presa cea dirijată de moguli, potrivnică domnului președinte, trebuia atenționată indirect și, atunci, s-a lovit într-un punct mai slab, care nu are în spate o artilerie grea. Cu ce ne-am ales din încătușarea „Șoricelului neastâmpărat”? Cu un viitor partid popular și cu un candidat la președinția României. Nu râdeți. În 2014, Dan Diaconescu, dacă nu face jocul nimănui, poate fi un adversar redutabil pentru candidații partidelor consacrate. Și în cazul în care face jocul puterii actuale rămâne, cu atât mai mult, un candidat serios, de succes, puterea actuală punându-se la adăpost, ca să nu împărtășească soarta lui Alexandru Marghiloman. Dacă la diversiunea DDD mai adăugăm și pe cea cu organismul gerontocratic, Curtea Constituțională, lăsând la o parte amenințarea cu tranșa FMI, vom observa că jocurile erau făcute la Curte, de când au fost aleși candidații președintelui și ai guvernului, spre completarea „organului”. Acum președintele poate apărea la OTV sau unde vrea să se proclame cu aplomb: ”Vedeți independența de necontestat a justiției, nu poate fi nici coruptă, nici influențată de cineva, numai conștiința pură și neîntinată a judecătorilor!”. Așa o fi. Mă îndoiesc de buna-credință a Curții Constituționale, că, la o adică, de ce pensiile celor din aparatul cu dreptatea sunt altfel decât ale altor pensionari. Am aflat de la un „dinozaur” al Curții că pensiile celor din justiție sunt constituționale, din care s-ar înțelege că sunt deasupra muritorilor de rând. Noi, păcătoșii, vom rămâne cu pensiile întregi + TVA de 24%, care se va abate ca un taifun asupra prețurilor. Și, cum omul e ca frunza-n vânt, am și auzit că era mai bine să ne fi luat 15%. Vezi, bă, dacă n-ai pensie constituțională!
Comentarii