1. Soluția hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei
Comunicatul de presă al Patriarhiei Române referitor la mulțumirile aduse credincioșilor pentru susținerea financiară a bisericilor în construcție (Vezi art. Patriarhia Română mulțumește credincioșilor, pe banii cărora sunt construite bisericile, în Viața Cultelor nr. 843-844, pp. 19-20; Vezi și apelul BOR din 12 mai 2010 din ziarul Lumina) arată clar că principalii contribuabili sunt credincioșii, iar statul susține, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuția filantropică proprie a BOR pentru cetățenii acestei țări, precum și prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu statul, conform art. 29 din Constituție și Legii nr. 489/2006.
Potrivit legilor în vigoare, Biserica Ortodoxă Română nu se substituie statului, ci, prin mijloace specifice, contribuie la coeziunea și pacea socială, la identificarea de soluții concrete și realiste spre a depăși grava criză economică și financiară. În acest context, Patriarhia Română propune, ca soluție anticriză, următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăși „orice fel de criză” (Vezi pe larg art. Biserica Ortodoxă Română îndeamnă la coresponsabilitate și cooperare socială, în Viața Cultelor nr. 843-844, p 19):
1. Predicarea permanentă a Evangheliei păcii și a iubirii față de aproapele;
2. Îndreptarea morală a celor ce ne conduc (Ibidem);
3. O „credință tare și cooperare cu scop sfânt” prin construcția de biserici (Vezi pe larg „Credința tare și cooperarea cu scop sfânt vor învinge criza economică”, Ziarul Lumina din 13. 05. 2010);
4. „Prin sporirea credinței, a rugăciunii și cooperării pentru a finaliza un lăcaș de cult care adună oameni, care sunt învățați să se respecte și să se ajute reciproc” etc. (Ibidem).
Aceste îndemnuri și sfaturi părintești de profundă spiritualitate și duhovnicie au adus în sufletul multor preoți și credincioși speranță, o motivație de unitate și împreună lucrare eclesială deosebită și o șansă reală pentru a întări solidaritatea și cooperarea dintre credincioși, inclusiv întărirea vieții spirituale, care permite oamenilor să depășească criza fără să se „autodemoleze” sau să ajungă „la deznădejde sau la dezumanizare” (Ibidem).
Cred că bisericile vor salva sufletul românului prin harul peste har, care va prisosi în inima lui prin dumnezeieștile Liturghii și Sf. Taine săvârșite în ele.
Cine privește doar la „aspectul că se cheltuiesc bani” repetă gestul lui Iuda, care, îngrijorat că s-a risipit mirul de nard de mare preț, pledează pentru săraci, fără să-i pese de ei (Ioan 12, 4-6).
Omul are o latură morală, care, dacă se degradează, poate afecta și distruge mult mai mult decât partea materială a lumii. De aceea spațiul bisericilor poate constitui spațiu de reabilitare morală și duhovnicească, care va genera adevărate „laboratoare spirituale” de ajutorare a omului și de refacere a societății. În acest sens, Sf. Ioan Gură de Aur
Comentarii