La Uniunea Scriitorilor din București, a avut loc în ziua de 4 mai a.c. lansarea cărții Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, vol. I Din preistorie până la mijlocul sec. al XIX-lea, de dr. Nicolae Cojocaru. Manifestarea, desfășurată în Sala Oglinzilor, într-o atmosferă academică, de spiritualitate românească, a reunit participanți de la instituțiile culturale din capitală, chiar oameni din public veniți din interes pentru carte.
Au luat parte acad. Dimitrie Vatamaniuc, acad. Răzvan Theodorescu, pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie din București, scriitorii Passionaria Stoicescu și subsemnatul, cercetătorii Monica Budiș, Emil Țîrcomnicu, Mihai Canciovici, Ion T. Alexandru, Rusalin Ișfănoni, compozitoarea Felicia Donceanu, pictorița Mirela Hagiu, profesori, doctoranzi, studenți de la Facultatea de Litere și cea de teologie, ziariști, redactori de la ziarul „Lumina”, TVR Cultural și Radio România.
Conform programului, acțiunea a început la ora 15.00. La început, cel ce semnează aceste rânduri, în calitatea sa de moderator al întâlnirii, a salutat prezența distinșilor academicieni și a dat citire cuvântului de prezentare a cărții trimis de d-na acad. Sabina Ispas, directoarea Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, în care, după ce face o referire la activitatea autorului, aceasta spune în continuare: „Astăzi, aduce în fața celor interesați primul volum care a rezultat dintr-o amplă și îndelungă cercetare asupra istoriei tradițiilor și obiceiurilor la români. Tema, după cum se poate observa, este cea care a fost permanent în atenția studiosului autor de-a lungul anilor de studii și căutări, domnia sa îmbogățind bibliografia, sursele documentare și viziunea asupra fenomenelor cercetate. Este, neîndoios, un adept al mitologismului exprimat și păstrat, până în feudalismul târziu, în tradițiile populare, în cazul concret, în tradițiile românești și aceste demonstrații le articulează bazându-se, selectiv, pe surse diverse, alese mai ales din domeniile filologiei și istoriei și nu din cele ale mesajelor teologice creștine primare și al eventualelor lor manifestări în perioadele arhaice. Volumul este structurat în cinci capitole, în care se acordă spații largi prezentării tradițiilor la geto-daci, daco-romani, cărora le urmează perioadele prefeudală, medievală etc. O bibliografie bogată dovedește că autorul și-a urmărit cu multă acribie demonstrațiile, alegând toate argumentele pe care le consideră necesare pentru susținerea tezelor referitoare la eterogenitatea și multitudinea influențelor care au dus la constituirea structurilor actuale prezente în tradițiile românești, atât cele care țin de ciclul vieții de familie, cât și cele din ciclurile calendaristice. Avem în față o lucrare de 700 de pagini care încifrează o gândire și o filosofie despre calitățile și istoria culturii românești, asupra căreia trebuie să reflectăm.”
Ca intermezzo, am rostit poezia Rugă pentru bisericile din România, de Florian Saioc: „Doamne nu pleca din noi/ Din credința milenară/ Ad-o Doamne înapoi,/ Basarabia în țară…”
A luat cuvântul apoi dl acad. Dimitrie Vatamaniuc, care a apreciat cartea ca fiind foarte bună. Apoi a vorbit despre Institutul de Studii „Bucovina” de la Rădăuți, al Academiei Române, și demersurile pentru editarea unor lucrări enciclopedice despre Bucovina, autorul, N. Cojocaru, fiind inclus în Analele Academiei Române. De asemenea, a făcut o sugestie autorului pentru un indice de nume care ar fi necesar lucrării la editările viitoare.
Următorul vorbitor, părintele decan dr. Ștefan Buchiu, a evidențiat în cuvântul său preocupările de lungă durată ale autorului pentru studiul tradițiilor populare, amintind că N. Cojocaru, ca teolog, și-a dat doctoratul în teologie la disciplina Liturgică, pastorală și artă creștină, unde se încadrează tradițiile la cultul creștin, abordate de autor în teza sa de doctorat. Apoi a vorbit despre tradițiile populare și cele creștine care, după exprimarea PC Sale, chiar dacă „nu se căsătoresc împreună”, au o legătură în viața românilor, nu sunt separate de „cordonul de foc”. Ele fundamentează împreună spiritualitatea românească.
În continuare, a vorbit autorul N. Cojocaru despre problemele legate de reali-zarea lucrării. A arătat că ideea unei istorii a tradițiilor și obiceiurilor a avut-o de multă vreme, de peste un sfert de veac, când a elaborat o primă versiune a lucrării, dar întâmpinând inerente dificultăți în temerara întreprindere, din cauză că în etnologie nu s-a mai editat o asemenea lucrare, iar încercarea lui Nicolae Densușianu din anul 1913, cu cartea Dacia preistorică, a fost un eșec (din lipsă de documentare istorică el căzând în teorii eronate, tracizante și pelasgizante), a trebuit să se specializeze timp mai îndelungat, cu o bună documentare și să adopte o metodă de elaborare a lucrării pe baza științei istorice.
Călăuzit de demersul lucrării de a înfățișa întreg patrimoniul de datini la români în evoluția sa istorică, autorul a vorbit pe larg despre bazele documentare pe care le-a cercetat de-a lungul anilor, despre timpul pe care l-a consacrat studiului etnologic în Biblioteca Academiei și în alte biblioteci, precum și despre faptul că are în vedere ca lucrarea să cuprindă în cele două volume și tradițiile românilor aflați în afara granițelor: în Basarabia, Nordul Bucovinei, Transcarpatia, ale românilor din Ungaria, Serbia și sudul Dobrogei, ale aromânilor, macedoromânilor, meglenoromânilor și istro-românilor.
De asemenea, a arătat că tradițiile și obiceiurile, fiind legate indisolubil de viața românilor din preistorie și până astăzi, dovedesc, prin continuitatea lor, vechimea, continuitatea și romanitatea neamului nostru. Dintre mărturiile cele mai semnificative, a citat: Diploma Honeste missionis, dată de împăratul Hadrian la 22 martie 129 d.Hr., unor veterani care luptaseră în Dacia, sub comanda lui Plautius Caesianus, prin care li se aproba căsătoria cu femei dace, iar din altă epocă, dialogul primarului orașului Mediaș, Conrad Michael von Heydendorff, cu împăratul Iosif al II-lea, pe tema românilor: „Împăratul întreabă: Oare niciunul dintre ei nu trece la protestantism? Primarul: Nu cunosc niciun caz, maiestate. În materie de credință, românii nu se justifică cu nimic și sunt neclintiți. Ei nu știu decât obiceiurile lor străvechi pe care le sug odată cu laptele de mamă, și de la acestea ei nu pot fi înstrăinați.” (C. M. von Heydendorff, Selbstbiographie…, 1705, Arhiva Bisericii Negre, Brașov, T1 4 (79) p. 556.)
A urmat un moment muzical de excepție, susținut de tânăra și talentata solistă Angelica Flutur, numită de acum „Privighetoarea Bucovinei”, care, îmbrăcată într-un frumos costum popular de acasă, a încântat sala cu horele și doinele bucovinene interpretate în stilul autentic românesc, primite cu ropote de aplauze de către cei prezenți.
Evenimentul a devenit astfel o manifestare de suflet românesc, în care tradiția s-a regăsit pentru câteva mo-mente în ipostaze istorice și actuale, semnificative.
GEORGE ZARAFU
Comentarii