Când de la microfonul celei de-a 90-a aniversări a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – UZP, pe 13 decembrie 2009, dl Ahmet Ecerli ne-a adresat invitația unei călătorii în Turcia, un raft întreg de cărți din bibliotecă m-a împins în față: ,,Acceptă!”. Susținut puternic de bunele impresii din familie, ale lui Niadi, fiica mea, participantă la Congresul Mondial de Filosofie din Istanbul, în 2003, și ale cumnatului, sculptorul Gheorghe Zărnescu, prezent nu de mult într-o tabără de creație la Bursa.
Din acea clipă, nicio conversație cu dr. Mihai Miron, președintele UZP, cu dna Adriana Frăteanu-Călianu sau cu dl Constantin Oprișiu, două din vocile de aur, legendare ale Radio România, de data aceasta însă în ipostaza de secretar-general al UZP și, respectiv, de șef al Departamentului Relații Externe al UZP, nu a fost lipsită de invocarea dorinței mele de a răspunde unei chemări interioare, căreia invitația dlui Ahmet Ecerli îi sugerase drumul împlinirii, și de speranța de a străbate acest culoar cultural spre marea, interesanta și nu îndeajuns cunoscuta Turcie, țară a două continente și a unei istorii bogate și zbuciumate, de care deseori nu am fost străini.
Conceptul acesta, de culoar cultural, nu mi-a părut cu totul nou când l-am auzit rostit și atribuit academicianului Răzvan Theodorescu de către dl Alexandru Mironov, șeful ziariștilor de știință din cadrul UZP, dar mai ales personalitate asociată ideii de UNESCO prin dinamismul pe care l-a imprimat reprezentanței sale românești în perioada în care a condus-o. Fie pentru că s-a suprapus celui de pod, înălțat din 2008 între Suceava și Cernăuți, așadar între România și Ucraina, de un proiect finanțat cu fonduri europene în care am fost implicată ca om de presă, fie pentru că a ocupat deja un loc în orizontul nostru de interes. În schimb a răsunat distinct, iar explicațiile dlui Alexandru Mironov l-au schițat interesant într-o seară înghețată de martie, la sediul ospitalier al Tuna Forum Dialog Intercultural, de pe bulevardul Regina Maria, 34, din București, seara plecării noastre spre Turcia. O seară care a început cu ospitalitatea gazdelor, bomboane, ceai, cafea și mai ales zâmbet cald, vorbe primitoare, și care a continuat, pe fondul dorinței Turciei de a intra în Uniunea Europeană, cu focalizarea pe culoarul deja existent între cele două țări, cu schimburi de reprezentanți, până acum, în prezent și în viitorul apropiat, ai academiilor, ai mass-media, ai studenților facultăților de istorie și, chiar, a precizat dl Alexandru Mironov, pomenind o idee a dlui Neagu Udroiu, sub semnul lui Păcală și Nastratin Hogea, ai reprezentanților unui sat din Anatolia și ai satului românesc Roata de Jos. Nemaivorbind de pelerinajele religioase. Aș mai spune, neîntâmplător, că în acest nu lung, dar substanțial cuvânt al dlui Alexandru Mironov, a fost menționată la un moment dat și expoziția Iosef Iser de la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava.
Dar să trecem la relatarea acestei călătorii, desfășurată deopotrivă prin culoarul cultural și ziditoare a lui, organizată la inițiativa Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, condusă de dr. Mihai Miron, a ziaristului Alexandru Mironov (ca filolog și italienist de formație, continui să prefer termenului de jurnalist pe cel de ziarist, mai vechi, mai în spiritul limbii române), și a Fundației Tuna – Tuna Forum Dialog Intercultural, instituție care îl are președinte pe dl Ahmet Ecerli. Am plecat târziu și am tot mers prin iarnă și noapte, cu puține popasuri. La unul din acestea, l-am cunoscut pe dl Ne
Comentarii