Pentru locuitorii comunei Vama, respectul pentru sărbătoarea pascală a comunității evreiești continuă să dăinuie chiar și după ce comuna nu mai are niciun reprezentant al acestei etnii.
De fapt, ultima reprezentantă a evreilor în localitate, Bertha Lehrer, s-a stins încă din 1984. Fosta sinagogă, multă vreme abandonată, s-a năruit demult și dintre tinerii din localitate mulți nici nu mai știu unde a existat. Comunitatea evreiască a fost însă, cândva, foarte importantă în istoria și economia locului. Bătrânii își amintesc de vremurile în care tot centrul localității Vama era acoperit de magazinele evreiești și unii încă laudă și acum abilitatea comercianților de atunci. Evreii au deținut și alte afaceri înfloritoare acolo, de la secții de prelucrare a lemnului până la crame, au fost prieteni cu ceilalți localnici și au știut întotdeauna să se facă utili acelei comunități.
Cu timpul, din etnia evreiască din Vama au mai rămas doar amintirile și vechiul cimitir. Un loc ușor straniu pentru cel ce nu a călcat aici niciodată, în care ai senzația că ai pășit în altă lume imediat după ce ai trecut de poarta grea. O poartă pe care până și natura a ferecat-o ciudat, lăsând să crească dincolo de ea, în cimitir, un molid bătrân, care a lăsat cu timpul poarta să se deschidă tot mai puțin, până a închis-o de tot. Pare o lume a tăcerii infinite, în care nici pașii nu fac zgomot pe cărări. Pietrele funerare gârbovite de vreme, unele vechi de sute de ani, nu se lasă răpuse și parcă se sprijină unele de altele pentru a înfrunta demn și dincolo de moarte trecerea implacabilă a timpului. Nu știe nimeni câte morminte sunt aici. Din unele a mai rămas doar câte o așchie de piatră veche sau o moviliță de pământ. Mușchiul a învelit tot, pietre și cărări, și chiar ciripitul vrăbiilor pare timid și șoptit…Rareori intră cineva în grădina de veci a bătrânilor evrei. E atâta pace în acel loc, încât pare definitiv uitat. Dar nu e. Măcar de câteva ori pe an, gospodarii din comună și autoritățile îngrijesc vechiul cimitir. La sărbătorile evreilor, pe morminte licăresc lumânări și localnicii se roagă în șoaptă pentru pacea celor care odihnesc aici.
Cei ce fac asta nu sunt evrei și nici nu au vreo obligație să o facă. Marți seara, când peste o sută de lumânări s-au aprins din nou în bătrânul cimitir cu ocazia sărbătorii Pesah, primarul vămean Nicolai Baltag, organizatorul acestei acțiuni, ne-a explicat că este vorba doar de bun-simț și respect față de înaintașii comunei, de orice etnie au fost. “În Vama au fost pe vremuri, alături de români, mulți evrei și nemți și toți au știut să trăiască armonios, să se ajute între ei și să construiască împreună istoria locală. Evreii, prin vocația lor recunoscută, au dezvoltat afaceri prospere și au contribuit enorm la dezvoltarea comunității locale de atunci. Au fost și ei printre înaintașii fără efortul cărora noi, cei de azi, poate că nu am fi ajuns unde suntem. Așa că le datorăm respect și a devenit o tradiție pentru vămeni să le cinstească memoria și lor, așa cum cinstesc amintirea românilor trecuți la cele veșnice. Mie mi se pare ceva firesc și, în viitor, dacă reprezentații ierarhic superior ai comunității evreiești ar fi de acord, am vrea să putem face chiar mai mult pentru îngrijirea acestui loc și pentru a-l reda cumva lumii care vrea să cunoască, să înțeleagă și să învețe din istoria evreilor pe aceste meleaguri”, ne-a spus primarul Baltag.
De fiecare dată la micile ceremonii comemorative din cimitirul evreiesc participă oricine vrea. Vin oficiali locali, oameni de afaceri, localnici obișnuiți sau chiar turiști care se întâmplă să fie prin zonă. Lumânările se aprind întotdeauna pe înserat, licăresc până târziu și amintesc astfel chiar și celor ce trec din goana mașinilor să pomenească măcar în gând sufletele celor care nu mai sunt…
Comentarii