La începutul acestui an a apărut, în librăriile din Suceava („General Cart” din centru și „Curcubeul”, George Enescu), volumul intitulat „Ziditori și întregitori de țară”, dedicat celei de-a 90-a aniversări a făuririi României Mari, semnat de dl prof. Gheorghe Pavelescu.
Această carte se deosebește de tot ce am citit până acum pe această temă. Este vorba de o incursiune istorică, pe cât de documentată și convingătoare, pe atât de originală. Spre deosebire de lucrările dedicate până în prezent acestui subiect, autorul reușește să ne înfățișeze actul Marii Uniri de la 1918 ca un rezultat al luptei și jertfei unora dintre cei mai luminați militanți români pentru această cauză, conjugată cu mersul evenimentelor istorice europene din cele mai vechi timpuri. Lucrarea debutează cu o incursiune în viața și activitatea, atât de puțin cunoscute astăzi, a unor mari ierarhi ai Bisericii noastre, începând cu fostul episcop unit Ion Inocențiu Micu Klein, fiu de țăran român din Sadu-Sibiului, precum și a fostului mitropolit ortodox Andrei Șaguna, deschizători ai drumului de lupte și jertfe în vederea scoaterii poporului român din Transilvania din situația de „plebe” exploatată, disprețuită și lipsită de drepturi, prin obținerea unui statut egal cu al celorlalte națiuni așa-zis „recepte” formate din unguri, sași și secui.
Prin amănuntele referitoare la activitatea acestor mari ierarhi, volumul îmbogățește cunoștințele noastre de istorie nealterate de ingerințe ideologice. Cartea se continuă și cu alte dezvăluiri, multe dintre ele conținând informații captivante prin ineditul lor, axate pe contribuția la actul unirii a unor mari intelectuali și oameni politici din toate provinciile românești.
Capitole aparte sunt dedicate instaurării regimului monarhic în România, rolului jucat de această instituție și de exponenții săi, regii Carol I, Ferdinand și regina Maria, în realizarea condițiilor pregătitoare și în înfăptuirea practică a Marii Uniri. Un capitol separat este dedicat luptei fruntașilor bucovineni pentru apărarea naționalității, a limbii și strângerea legăturilor cu militanții pentru cauza unirii, atât din vechiul regat, cât și din celelalte provincii încorporate imperiilor vecine. Aflăm apoi amănunte despre felul cum au întâmpinat și serbat cetățenii Sucevei marele act al Unirii.
Un alt element pe care îl remarc este stilul atractiv, concis și extrem de limpede al scriiturii. Dacă n-am ști că autorul este la prima sa carte, am putea crede că este vorba despre lucrarea unui condeier cu vechi state de serviciu. Autorul reușește să surprindă convingător evoluția evenimentelor atât de dinainte, cât și de după făurirea României Mari, datorită unei documentări exemplare, demne de un cercetător istoric consacrat, fapt care dovedește marea sa pasiune pentru înțelegerea adevărului istoric, care l-a preocupat din tinerețe. Această apreciere o fac în cunoștință de cauză, întrucât îl cunosc de peste 40 de ani. Am fost întotdeauna impresionat de lărgimea orizontului său de cunoștințe și de darul oratoric, atestat de ușurința cu care capta atenția auditoriului, de care m-am convins, alături de alți colegi, ascultându-i prelegerile pe cele mai diverse teme, fie la Casa Agronomului, fie la Serile Sucevene care se organizau săptămânal la Casa de Cultură a Sindicatelor înainte de 1989, luni seara, ora 18.
Cele câteva aspecte la care m-am referit în aceste rânduri exprimă doar o mică parte din problematica tratată în acest volum, care se constituie într-o lectură extrem ce plăcută pentru orice iubitor de istorie și pentru orice bun român. Închei accentuând aprecierea dlui dr. Ion Iețcu, exprimată în prefață, potrivit căreia „nimănui nu-i va părea rău pentru timpul consumat cu lectura acestei cărți”. Ea se dovedește extrem de actuală și astăzi, fiind un argument puternic împotriva încercărilor unor forțe iredentiste mânate de duhul dezbinării, care urmăresc anularea rezultatelor consfințite prin Tratatul de pace de la Paris din 1919-1920 și recunoscute de întreaga lume civilizată, atentând direct la unitatea de limbă și de stat a României.
Închei menționând și un alt aspect. La 27 martie a.c. s-au împlinit 92 de ani de la unirea Basarabiei cu România, eveniment căruia autorul îi dedică un întreg capitol în care ne înfățișează, între altele, contribuția unor mari intelectuali români, inclusiv bucovineni, la realizarea istoricului act, subiect atât de prezent în dezbaterile publice din România în legătură cu reorientarea politică a acestei republici-surori.
Dr. EMIL CHIRIBELEA
Comentarii