La risc

Ni se părea încă mult până ce ar fi trebuit să ne asigurăm, în mod obligatoriu, locuințele. Dar numai mâine nu-i poimâine! Legea a fost dată în 2008, normele – în 2009; și s-ar părea că data de aplicare a legii va fi pe la mijlocul acestui an; semn că guvernanții vor fi ajuns la o înțelegere cu firmele de asigurări care ar dori să-și asume această „sarcină”. Spunem astfel întrucât de la început au existat asiguratori care să strâmbe din nas, zicând că 10 sau 20 de euro/an de proprietar de locuință înseamnă mult prea puțin pentru ei. Iar probabil că cei (firme mai mari, mai puternice – înțelegem) care consideră că ar merita să-și asume… riscul mizează pe ideea că, acolo, câteva sute de polițe încheiate în acest scop ar putea însemna pagubă, însă (cel puțin) câteva sute de mii (dacă nu chiar milioane) de polițe par a fi, de-acum, afacere adevărată.

 

Estimp, veni și vestea că FMI este de părere că „primele de asigurare obligatorie a locuințelor” ar fi bine „să fie revizuite” (adică majorate, la standarde internaționale!), chit că buzunarele potențialilor asigurați se dezumflă, și fără „ajutor” extern, într-un trend pur românesc. În ce ne privește, începutul lui martie ne-a transmis și prezumția unor specialiști cu greutate cum că următorul cutremur (care – brrr! – s-ar apropia) ar urma să semene mai puțin cu cel din 1977 și mai mult cu cel din 1940, urmând să zgâlțâie serios
Moldova, de să se simtă chiar până la Moscova! Chiar așa, o astfel de asigurare s-ar referi la cutremur, inundații, alunecări de teren. Riscând însă să inducem o idee care să stârnească zâmbetele unor specialiști, ne-am întreba dacă se va fi realizat o cercetare care să evidențieze, de pildă, câte din locuințele din mediul urban, în ultimii 25 de ani, au suferit de pe urma cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren în comparație cu numărul celora care să fi suferit de pe urma incendiilor, țevilor sparte sau a robinetelor uitate deschise. Și de aceea îmi zic: dacă tot e cu obligație, a cui pagubă ar fi dacă s-ar introduce în „prime” și astfel de evenimente nedorite? Probabil că a asiguratorilor, ar răspunde cineva. Pentru că ei, înțelegem, trebuie să câștige permanent, pe când noi – numai… după cutremur. Așa că, tot ochind drobul de sare de pe cuptor, riscăm să ne-mpiedicăm de piciorul unui scaun.