Suceava poate părea multora, atât localnici cât și vizitatori, o așezare lipsită taine și de surprize. Desigur, nu ne referim aici la obiectivele oricum înscrise în ghidurile și în hărțile turistice, nici la cele câteva (puține) locuri despre care s-ar spune că sunt… dragi sucevenilor – pentru că îi adună din când în când (și fiindcă alte variante loco n-au). Dacă Suceava nu este decât în cronici și cărți un oraș vechi (și, dacă vreți, privită de la Cetate sau de la ruinele curții domnești), luându-o la pas nu este mai mult decât un oraș învechit și cârpit, cu prea puțină personalitate.
L.D. Clement
Dar cine știe ce ascunde el în străfunduri? Și nu mă duce gândul la acel (doar de legendă?) tunel care va fi fost dinspre Cetate spre vest, la pivnițele etajate ale căror urme vor mai fi fiind, cumva, printre sau pe sub temeliile clădirilor din zona centrală; nici la cine știe ce vestigii istorice care încă vor mai fi așteptând să fie descoperite. Ci pur și simplu la drenurile, canalele, conductele, cablurile îngropate vreme de câteva zeci de ani (mai ales înainte de 1990) în solul orașului, despre care se vorbește că prea puțini le-ar mai ști traseele exacte. De aceea, inițiativa recentă de a le da de urmă (prin „dezgroparea” arhivelor ce le conțin misterele) mi se pare absolut necesară. Dintr-o perspectivă… contemplativă, necesară chiar și pentru că, dacă tot nu are mistere mai la îndemână, care să se ceară „citite” și povestite, de ce le-ar avea sub străzi, trotuare și sub prea rarele spații verzi?
Comentarii