Am putut constata, sâmbătă, că un politician cu profilul (nicidecum unic) al lui Marian Vanghelie, cât de stupid ar părea unora, are (încă?) suficienți fani. Duminică am aflat (și vestea ne-a bucurat, în fond) că un film românesc a obținut, la Berlin, „Ursul de Argint”. „Eu când vreau să fluier, fluier” poate fi privit ca o poveste de dragoste, menită a fi oricând și oricui plăcută. Dar povestea aceasta spune și despre delincvență, despre romii de la noi, despre violență, sisteme coercitive, despre românii duși la câștig peste granițe. E îmbucurător, îmi spun, că această nouă peliculă nu developează un trecut (ca majoritatea), ci zugrăvește un prezent.
Comentarii