Din câte mi-amintesc de la bunicul, secărica se prepara cam așa: se făcea un ceai tare (decoct) din semințe de secărică (chimen) în care se aruncau, după gust, două-trei coji de portocală. Tot după gust, se carameliza o linguriță de zahăr, care se dizolva apoi în ceaiul de secărică. Se lăsa totul să se răcească, apoi se combinau două părți de ceai cu o parte de alcool dublu rafinat. Se lăsa o vreme la macerat.
Despre o asemenea băutură se putea afirma categoric că are aromă de chimen. Am descoperit însă recent, într-o revistă de promovare a unui supermarket, următoarea explicație însoțind un șip de rachiu: „băutură spirtoasă cu aromă de votcă”.
Comentarii