(G. Bacovia, Amurg violet)
V-ați pus ceva violet pe voi? Nu? Dacă nu, nu mai stați, procurați-vă măcar o cordică, o cocardă, o panglică, ceva, acolo, agățați-o de gât, de haină, de bluză, de braț, de ce vreți voi, numai nu întârziați, ca să nu pierdeți efectul benefic al energiei violete, caz în care s-ar putea să aveți pierderi și scurgeri de fericire, de bani, de dragoste, de funcții, de sănătate și de toate de care sunt de lipsă. De exemplu, o zgardă violetă v-ar putea scăpa de dependență, prin efect contrar; pusă unde trebuie, crește potența, chiar dacă, pe perioade relativ scurte, poți avea pierderi de minte.
De când familia Geoană a lansat teza nereușitei în alegerile prezidențiale din 6 decembrie trecut din cauza unei energii negative declanșate de o flacără mov, pusă în mișcare de o forță malefică și dirijată chiar asupra persoanei domnului Geoană, lumea a intrat într-un fel de euforie violetă, presei interne și internaționale nu-i mai tace gura, poziții pro și contra se rostogolesc asupra omului prins în menghina crizei, a șomajului, a nesiguranței, a curbelor de sacrificiu, ca toate acestea să fie suportate, numai să nu mai dea și flacăra cu pricina peste român.
Acum aflăm că chestia cu această formă de energie (neconvențională cred) violetă este cunoscută de multă vreme, este folosită de guvernele lumii în politicile lor militar-agresive, pentru a trânti adversarul la pământ cu mai puține tancuri, avioane și soldați, mai mult printr-un fel de paralizie a voinței de ripostă, așa cum a pățit-o domnul Geoană, când a fost întrebat de Băsescu că ce-a căutat el în viul nopții la Vântu? Geoană, paralizat de întrebare, a simțit că totul se învârte în jur, s-a prăbușit ca și cum ar fi avut un cui în cap, încât nu-și putea aminti decât de o veche și uitată melodie pe versurile: „Vântule, vânt nebun,/ Stai, doar o vorbă să-ți spun!” Dar n-a mai apucat s-o spună!
Apelul la forțele exterioare omului, la supranatural, la paranormal, făcut de cei căzuți în „fandacsie”, capete încoronate, tirani, dictatori, președinți, nu este de dată recentă. Zeci de milenii, societatea umană a trăit sub imperiul magiei, a forțelor malefice, a spaimelor și fricii, de care te puteau scăpa cei „specializați” în astfel de practici: vrăjitorii și vrăjitoarele, terapeuții solomonari și, evident, babele doftoroaie. Dacă, doamne ferește, ți s-au făcut vrăji, ți s-a luat mana de la vite și voturile de la votanți, tu, cel cu necazul, poți apela la descântece și vrăji sau, măcar, să te faci că știi de unde-ți vine răul și să renunți la serviciile șamanului. Așadar, domnul Geoană a pierdut alegerile, deoarece a fost deocheat; cineva, o forță malefică, i-a aruncat o căutătură din ochi, de l-a făcut să-și piardă uzul rațiunii, pierdere transmisă și soției, deși eu bănuiesc că i se trage de la soacră. Or, pentru a scăpa de deochi, domnul Geoană trebuia descântat, fie de Aristiția lui Driță, fie de Botușanca, urmașe ale bejenarilor bucovineni, stabiliți acum 225 de ani în satul Lunca din județul Bacău. Recuzita pentru un astfel de ritual ar fi constat dintr-un pai luat din mătură, agitat într-o cană cu apă, scoasă atunci din fântână (apă neîncepută!). Ca să scape definitiv de necaz, domnul Geoană ar fi fost obligat să asculte de trei ori descântecul următor:
Comentarii