Adevăr. Adevărul este un ingredient necesar în matematică, filosofie ori chimie, dar un etern dușman al demersului și discursului politic.
Asemănare. Cea dintre presă și literatură este că prima a devenit de necitit, iar a doua nu mai e citită.
Cercetare. Cercetarea științifică mondială are azi două mari priorități: sistemele antirachetă și cancerul. Pentru arme există bugetele, taxele și impozitele. Bine că pentru cancer a rămas măcar… cerșetoria publică.
Contrarii. Despre ele se spune că se atrag (cu tot cu păcatele lor, moștenite și dobândite, ori mai degrabă – în politica băștinașă – datorită lor, păcatelor reciproc acceptate și compensate, compromisurilor). Fără să vreau, cred că am produs cea mai scurtă definiție a oricărei coaliții politice românești. Trecute, prezente ori viitoare.
Fidelitate. Calitate pe care tinerii și-o doresc, dar nu și-o pot apropria, plăcere pe care bătrânii ar vreo s-o guste, dar nu mai pot.
Fum. Ca un fumător pasionat – dependent, așadar, nu doar de nicotină, ci și de gestica ritualului fumatului – refuz categoric aserțiunea: dacă partenera ta își aprinde imediat “după” o țigară, e clar că e vina ta că nu ai putut să o “stingi” în pat. Dar poate că ei chiar i-a plăcut, poate că la o țigară putem plămădi revenirea, repetiția și – de ce nu – reparația. E evident că asemenea critici antitabagice sunt unilaterale, ineficiente și tendențioase.
Identitate. Iubirea – ca și politica – înseamnă să oferi cuiva ce nu vrea, ceva ce nu ai.
Iertare. Ce frumos! O femeie care îți tolerează, noapte după noapte, somnul grăbit (și adesea sforăit) îți oferă mai mult decât o certă dovadă de iubire: ea te scuză – cum, în alt registru, dar la fel de esențial, doar o mamă te-ar putea ierta – că exiști ca bărbat.
Judecător. Îmi place mult următoarea idee: orice judecător care are dreptul de a pronunța, grăbit – chiar dacă nu îl doare capul după chef, chiar dacă nu îl înnebunesc măselele, chiar dacă nu tocmai a aflat că l-a înșelat nevasta etc. – o sentință privativă de liberate pentru oricare, fie și pentru cel mai rău semen al său, ar trebui să petreacă, în prealabil, măcar o săptămână într-o pușcărie.
Pădure. Pădurea ne reamintește, în mic, paradisul pierdut. Un Dumnezeu milos nu a vrut ca grădina Edenului să nu ne fie refuzată odată cu păcatul originar.
Sex. Unica distracție populară și gratuită, singurul “drog” natural, accesibil, ce nu dă dependență tuturor celor ce-l practică. De veacuri, omul sărac nu are de ales: ori face dragoste, ori se duce la crâșmă.
Tortură. Substantiv de genul feminin. Unul dintre atributele care îl deosebesc pe om de animal. Dar nicidecum în favoarea ființei gânditoare.
Comentarii