Dumitru Morhan a fost trimis în judecată, parchetul acuzându-l, în principiu, de fals și uz de fals. Este vorba de „celebrul” document din care ar reieși că omul de afaceri sucevean ar fi împrumutat Uniunea Ucrainenilor din România cu 80.000 de dolari pe vremea când președintele acesteia era deputatul Ștefan Tcaciuc, și el bucovinean de obârșie. Ștefan Tcaciuc a contestat vehement documentul. Mai apoi a contestat vehement și probitatea comportamentului general al lui Dumitru Morhan, făcând publice, în chiar paginile ziarului nostru, mașinațiunile acestuia, inclusiv cele privind aducerea unor semnături ale conaționalilor noștri ucraineni, din județul Botoșani îndeosebi, în susținerea noii formațiuni a ucrainenilor – Uniunea Democratică a Ucrainenilor din România (UDUR), al cărei președinte (mai?) este.
Era vorba de liste false de semnături. Apoi, Ștefan Tcaciuc a murit și poate că parte din sfârșitul său are drept cauză acest scandal.
Ne-am ținut în general departe de gălăgioasa și stearpa prestație „civică” a dlui Morhan, sancționând-o ori de câte ori întrecea de-a dreptul măsura. Ignorarea s-a dorit o armă în cazul acestui personaj.
Nu știm dacă am făcut neapărat bine procedând astfel. Pentru că, acum se vede deja clar, el este un prototip. Prototipul multora dintre oamenii politici ai vremii. Trecuți ușor prin școală, mai degrabă descurcându-se decât învățând temeinic ceva (se spune că Dumitru Morhan n-ar ști bine nici limba etniei sale), incontrolabili de către autoritate – și cea părintească, și cea școlară sau de orice fel –, tupeiști, îndrăznind adesea până dincolo de normele legale sau încălcându-le cu cinism, comportându-se ca nababii (la fel de limitați intelectual) dinainte de 1989, golani adesea sau oricum neciopliți, tăind și spânzurând cu nechibzuința celui ce întâi retează și apoi măsoară, ei sunt, viețuiesc, colcăie.
Noi nu trebuie decât să-i alegem…
Comentarii