Procesatorii de lapte din județ au depozitele pline de produse, iar producătorii de lapte așteaptă ca cineva să le cumpere marfa > Produsele din import, subvenționate de statele din care provin, au mai mare căutare în magazine
În întreg județul, dar mai ales în comunele de pe valea Siretului și cele din zona montană, crescătorii de animale se plâng că nimeni nu mai colectează laptele, ei fiind nevoiți ca surplusul de la consumul propriu să-l dea la porci. Chiar dacă valoarea unui litru de lapte este mai mică decât a unui litru de apă minerală, țăranul nostru, obidit de când se știe, se mulțumește și cu puțin. Vorba evreului: „câștigul puțin nu-i pagubă mare”. Numai că, din păcate, mulți nu pot realiza nici măcar acest „puțin”, pentru că laptele lor nu este căutat. Pornind de la această tristă realitate, ne-am întrebat ce se întâmplă, de fapt, în lumea procesatorilor? De ce nu mai colectează unii dintre ei lapte? Iată întrebări cărora le-am căutat răspunsul, aflând că mulți dintre reprezentanții unităților mari de prelucrare refuză să discute despre acest subiect. Se tem, au rețineri, nu vor să supere pe „cineva”, nu au aprobarea șefilor lor din Capitală, așa cum este cazul unei mari unități cu profil de lactate din Vatra Dornei.
Calea laptelui spre piețele de desfacere
Până să ne dea însă ei răspunsul, am aflat, din alte surse (nu ne explicăm însă de ce se ascunde acest adevăr), că magaziile lor sunt bucșite cu produse, fără șanse imediate de desfacere. Poate mai târziu. Unul dintre cei mai renumiți procesatori de lapte din bazinul Dornelor și din țară, dl Aurel Ungureanu, din Panaci, nu are nimic de ascuns. Și și-a spus păsul deschis, în ideea că…
… Cine are urechi de auzit să audă
Dl Aurel Ungureanu a lucrat o viață în prelucrarea laptelui. 58 de ani de serviciu, timp în care a aflat cele mai ascunse taine ale șvaițerului și a altor produse, dar nu a trecut niciodată prin situația în care se află acum. „Opt zile nu am luat lapte de la producătorii mei, față de care am tot respectul, pe motiv că nu mai am spațiu de depozitare a produselor, ne-a declarat el. În ciuda faptului că laptele pe care îl achiziționez este total ecologic, aspect verificat de numeroase comisii, venite inclusiv din cadrul Comunității Europene, nu avem bază de desfacere, nu suntem protejați. Am contracte cu o serie de supermar-keturi, numai că acestea comandă cantități foarte mici de produse, din motiv că aduc marfă de peste hotare. Chiar dacă am ștampila ovală pentru export comunitar, nu avem unde distribui produsele. Am fost și în Germania, la Berlin, la o expoziție, în ideea încheierii unor contracte, dar n-am realizat niciunul pentru că oferta occidentalilor este sub nivelul pieței din România. Și asta în ciuda faptului că produsele noastre – și mă refer, în special, la cele din zona Dornelor – sunt total ecologice. La noi în zonă, de unde colectez eu lapte, și fertilizarea solului se face numai cu îngrășăminte naturale, iar în procesul de producție nu se folosește niciun fel de ingredient chimic. Cu toate acestea, chiar dacă am investit peste 1,5 milioane de euro pentru modernizarea fabricii, piața de desfacere este foarte anevoioasă. Dacă, acum un an – doi în urmă trimiteam mașina, săptămânal, cu 3 tone de marfă în Ardeal, acum fac același lucru, dar cu 500 kg. Mai mult face drumul decât marfa… Lanțurile de mari magazine construite în ultimii ani își aduc marfă din străinătate, iar de la noi iau cu țârâita. Situația s-a înrăutățit de la o zi la alta. Am ajuns cu un stoc de circa 60 de tone de marfă, ceea ce înseamnă circa 20 de miliarde de lei vechi stocați. Asta în timp ce creditele la bancă trebuie plătite. Noroc de faptul că am spații de depozitare corespunzătoare, cu aer condiționat, care-mi permit să țin produsele în condiții optime. Așa stând lucrurile, mă întreb și îi întreb și pe alții, cu putere de decizie în țara asta: unde este protecția noastră?”
Dl Aurel Ungureanu, întreprinzător și președinte al IMM-urilor din Vatra Dornei, om cu vastă experiență de viață (a fost și primar al comunei Panaci), este frământat de gânduri. Lunar, trebuie să asigure salariul pentru aproape 100 de angajați. Și tot lunar trebuie să plătească laptele colectat și prelucrat în făbricuța sa. Pentru toate acestea, trebuie sume mari de bani. Or, în condițiile în care drumurile spre piața de desfacere a produselor sunt tot mai anevoioase, iar statul nu-i întinde nicio mână de ajutor, de unde fonduri? De aceeași „boală” suferă, la ora actuală, marea majoritate a procesatorilor de lapte din județul nostru. Mulți dintre ei, știind că produc marfă de calitate, ar fi gata oricând să iasă, cu produsele, pe piața europeană, lucru aproape imposibil de realizat, având în vedere că cei din Vest, fiind subvenționați de stat, au prețurile mai scăzute ca în România. Și, atunci, ce-i de făcut? O soluție trebuie găsită, problema trebuie rezolvată. Din păcate, acest lucru nu se poate face pe plan local, ci central, sprijinul celor 14 parlamentari fiind deosebit de necesar în soluționarea situației delicate în care se află nu numai procesatorii, dar și producătorii de lapte. Care sunt, în județul nostru, de ordinul miilor.
Comentarii