„Și te urăsc că ai murit…”

Doamna Margareta Labiș, sora lui Nicolae Labiș, a “schimbat prefixul”, după cum a mărturisit, odată cu festivalul, ajuns la ediția a 40-a. A „schimbat prefixul”, cu câteva zile înainte, și directorul din acest an al festivalului, poeta Carmen Veronica Steiciuc. > Sâmbătă a împlinit 70 de ani Mihai Rusu, nașul de cununie al Margaretei Labiș și al lui Florin Diac; ing. Mihai Rusu, “sponsor” statornic al manifestărilor omagiale de la Mălini.

 

> O prezență discretă, dar de valoare, cea a tinerei universitare Diana Vrabie, de la Facultatea de Litere a Universității “Alecu Russo” din Bălți, Republica Moldova. Presimt că vom mai auzi de ea, că ne vom reîntâlni! > Citind operele complete Nichita Stă-nescu, alcătuite astfel de Ale-xandru Condeescu, criticul literar Valeria Manta Tăicuțu (născută în anul dispariției poetului de la Mălini – “a fost omorât în anul în care m-am născut”, a spus ea) a sesizat că, după moartea lui Nicolae Labiș, o vreme, Nichita nu a mai scris… Iar primul text de după aceea (astfel datat), începe cu versul: “Și te urăsc că ai murit”. Altfel, știam (doar) că Nichita Stănescu nu publicase nimic până la trecerea acelui tramvai… > La Colegiul Tehnic “Petru Mușat”, la deschiderea festivalului, profesorul de actorie și actorul Dionisie Vitcu s-a arătat contrariat că a fost poftit la festival “atât de târziu”. A doua zi, în curtea Casei memoriale “Nicolae Labiș”, a recitat mai multe titluri labișiene, parcă gră-bit… A recitat și “Moartea căprioarei” și parcă mi-a fost dor de “Moartea căprioarei” spusă, în anii dinainte, de Margareta Labiș. Poate că frigul a fost de vină… > Valeria Manta Tăicuțu i s-a adresat lui Dionisie Vitcu numindu-l “actorul de suflet al studenției mele”. Subsemnatul a apucat să-i spună că-și amintește a-l fi văzut pentru prima dată la Casa de Cultură din Suceava pe când avea vreo 4 ani (nu actorul!). > Aminteam că duminică, la Mălini, au fost încă mai mulți scriitori decât sâmbătă. Cu riscul de a-i omite pe unii, îi adaug aici pe Liviu Papuc, Liviu Popescu, Mihai Sultana Vicol și pe mai tinerii Isabel Vintilă, Florin Dan Pordan, Alexandra Ioana Lățescu… > În ambele zile de festival, artistul fotograf Ștefan Petrescu. Ca o fotografie, mi-a rămas în minte imaginea sa în curtea casei din Mălini, șezând pe un scaun, scrutând lumea din spatele unui aparat cu un “tun” imens… > Tot acolo, ca de fiecare dată, istoricul literar Nicolae Cârlan; și imaginea sa în cerdacul casei memoriale. Nicolae Cârlan este întotdeauna “acasă” acolo… > O scurtă polemică… istorico-ge-ografică. Unii îl “trăgeau” pe Labiș în Bucovina (acum când, de la o vreme, cam tot ce e prin județ a devenit “bucovinean”), cineva subliniase că Mălinii n-au fost în Bucovina; iar Mar-gareta Labiș a îngăduit că Mălinii sunt doar la 8 km de fosta graniță a Imperiului, așa că… asimilarea ar fi fiind permisă. > A fost lansat (nu se putea altfel) și periodicul “Ca-iete mălinene ale Festivalului Național de Poezie «Nicolae Labiș», ediția XL”, Editura Li-dana (redactor de carte: Carmen Veronica Steiciuc, coperta: Mihai Truică, imagine co-pertă: gravură de Vasile Pintea). În aproape 100 de pagini, dincolo de versurile laureaților, o adevărată istorie (în date esențiale: componența juriilor de la fiecare ediție, laureați) a festivalului. Pe câțiva laureați deveniți nume de marcă în literatura noastră vi i-am prezentat deja. Vă făgăduiesc însă un articol special dedicat acestui volum și, în fapt, istoriei festivalului, întrucât am redescoperit în carte multe “secrete”. În fond, adevăruri care nu trebuie date uitării. Iată, spre a vă aprinde interesul, câteva nume din juriile dintâi: Dragoș Vicol, George Sidorovici, George Muntean, Platon Pardău, Mihail Iordache, Ion Țugui, Viniciu Gafița, George Damian…