Glume proaste

Un lider politic de București, urcat la Moldova pentru lansare, vorbea deunăzi despre “o dreaptă care guvernează cu poporul”; sau care va guverna, mă rog. Profunzimea (sunt sigur că este vorba despre ceva profund aici) acestei spuneri mi-a dat de gândit. Și astăzi mă mai gândesc…

 

> Fiindcă tot veni vorba despre lansare/lansări, nu pot să nu subliniez că, la un astfel de eveniment, ce a avut loc zilele trecute în Burdujeni, au participat 15000 de persoane (acesta este numărul anunțat de organizatori). Asta ar însemna că a participat aproximativ jumătate din cel mai mare cartier al municipiului Suceava. Bine, înțeleg, e posibil să fi venit unii și din alte cartiere… > Un candidat de Suceava tocmai atrăgea atenția asupra “sondajelor mincinoase”. Este, consider, un aspect pe care, mai ales acum, înainte de alegeri, îl tratăm cu maximă seriozitate. Probabil că și dumneavoastră procedați așa, ignorând rezultatele vizibil îndoielnice ale unor astfel de sondaje. Ca o experiență personală, subsemnatul vă mai povestește că, atunci când are de-a face cu rezultatele unui sondaj (chiar și atunci când ele sunt comunicate prin intermediul ziarului Crai nou), procedează cam așa: dacă realizatorii sondajului (fie că ar fi vorba despre un institut, o firmă sau de inimoși voluntari puși în slujba cauzei) sunt trecuți sub tăcere, dacă nu se spune pe ce eșantion de public au fost aplicate întrebările, dacă nu se vorbește despre tipul de întrebări…, îl consider, din capul locului, o glumă proastă; iar dacă se spune cine l-a realizat, caut să aflu (dacă informația aceasta nu a fost precizată de la început; întrucât se întâmplă…) pentru cine lucrează, pentru cine a mai lucrat… și mă străduiesc să trag concluzii. > Apropo de voluntari (că i-am pomenit mai sus)! Uitam să vă transmit că, în dimineața zilei în care s-a realizat campania de pe Oadeci, mă întâlnii cu un domn cu oarece funcție (și nu tocmai mică); cam abătut domnul. De ce?, întreb. Tre’ să mă duc voluntar la… Altfel, nu ne duce nimeni cu preșul. Voluntariatul e acum cam ce a fost și înainte de ’89; ca dintotdeauna de altfel. Poate că situația a stat altfel (mai multă inițiativă individuală, mai mult elan) în unele organizații neguvernamentale din anii ’90. Rețin și acum vorbele unui șef de astfel de organizație care, la un moment dat, avusese mulți voluntari. Iar apoi sărăcise (inclusiv în voluntari). “Voluntariatul nu se plătește, ci se… recompensează. Și funcționează doar cât se recompensează!”. Întrebarea ar fi… pentru salcâmi cine ia recompensele? Căci domnul abătut pe care îl invocam n-a luat, cu siguranță, nimic. Poate că recompensa a fost că va fi rămas în grațiile șefului. Iar șeful va fi rămas în grațiile șefului său. Și tot așa. > Vorbeam deunăzi despre vinuri cu un coleg care nu e neapărat un cunoscător, dar este un fin ascultător. Zice el: “Când cumpăr salam, întâi îl dau la câne. Dacă îl mănâncă…”. Se potrivește și la vinuri, și la altele. Mâine vorbim puțintel și despre salam.