„Cea mai grozavă ediție”

 

Cea de-a treia ediție a Festivalul de Artă Medievală “Ștefan ce Mare” de la Suceava a confirmat faptul că acesta a devenit un eveniment important, de luat în seamă la nivel național. Încet-încet, numele festivalului se va alătura celor cu rezonanță, precum cel de la Sighișoara, ca să dăm numai un exemplu. Este meritul organizatorilor că s-au ambiționat să-l continue în ideea permanentizării, dându-i o amploare sporită considerabil în acest an, deși nu le-a fost chiar ușor, financiar vorbind. Fiind prea devreme, nu cunoaștem concluziile coordonatorilor manifestării și numărul biletelor vândute, dar știm că mii de suceveni și-au petrecut trei zile “pline” în Cetate, plecând spre case la ore “mici” din noapte. “A fost cea mai grozavă ediție, mai bună ca anul trecut”, ne-a spus unul dintre ei. Pichi și fustița moștenită de la mama lui Ștefan cel Mare Adulții nu s-au putut desprinde de atmosfera medievală din Cetate ore în șir, copiii nu puteau fi stăpâniți și duși acasă, la culcare. Fiecare moment pregătit de artiști a fost aplaudat îndelung. Oamenii au fost interesați de poveștile cavalerilor, de luptele și dansurile lor, de muzica lor. Au învățat să mânuiască spada, să danseze în stil medieval, s-au pozat în costumele din alte vremuri și s-au lăsați pictați de Pichi (Marian Rățulescu din Craiova). Mai ales copiii, care aveau de ales dintre mai multe modele. “Pe foarte mulți i-am pictat ca să-mi fac mâna, adică pe gratis, fiindcă am senzația că părinții n-au…galbeni. Copiii mi-au solicitat diverse modele, dar eu le-am făcut prințese, pe majoritatea, ca să fie în ton cu festivalul. Ei au vrut fluturași, animăluțe etc. Suntem de la Fundația Artelor “Dor” și încercăm să facem fonduri pentru a promova diverse evenimente, să le regizăm și să le punem în scenă”, ne-a spus dl Pichi, care ne-a atras atenția că fustița cu care era îmbrăcat aparținuse “mamei lui Ștefan cel Mare”. Domnița Mădălina, femeia „bărbată” care a învins la spadă Spectatorii din Cetate au privit extaziați cum, spre rușinea Cavalerilor Cetăților Bârsei – trupa care a pus în scenă reprezentația respectivă – care s-au înfruntat în “turnirul armelor cavalerești”, nobila domniță Mădălina a avut ultimul…cuvânt, învingând la spadă. Au reascultat apoi povestea Împăratului Verde, care, pentru a-și mărita fata, a organizat un turnir în care aveau să se înfrunte, pedestru și pe cal, în șanțul de apărare al Cetății, cei 8 cavaleri “din toată lumea”, veniți să câștige mâna fetei: cavalerul negru, “urât, rău și cu inima neagră”, după cum spunea povestitorul, cavalerii albastru, mov, verde, galben, roșu, roșu cu negru, și cavalerul alb, “cu cel mai curat suflet”, alias cascadorii și actorii de la Oval Production Group. Chiar dacă au avut de trecut peste o nefericită pană de curent, cavalerii s-au descurcat, în final înfruntându-se, ca întotdeauna, cavalerii negru și alb. Cel din urmă a ieșit învingător, chiar dacă cel negru era mai neastâmpărat și avea și microfon… Truverii și muzica lor pentru toate vârstele Muzica a avut un loc important în programul celor 3 zile de festival. Mai întâi, cea medievală, interpretată de grupul bucureștean Truverii, cunoscut de prin 1992, odată cu prima ediție a festivalului de la Sighișoara. Ei au cucerit spectatorii cu melodiile cântate la “instrumente din diverse țări și epoci”, a explicat Mihai Todor. Cei șase interpreți, patru fete și doi băieți, au incitat audiența, au determinat perechile să danseze, să interacționeze cu ei, muzica lor adresându-se oamenilor de orice vârstă, copii, adulți, bă-trâni. Sunetele instrumentelor mai puțin cunoscute, precum bodranul cu cruce sau fără cruce, darbuca libaneză din ceramică sau metal, geambe, “instrument african din piele de vițel nefătat”, tamora, un fel de tamburină fără sunători, ca să nu mai vorbim de vioara săracului, arborele ploii, scoici, i-au ținut pe oameni în priză, în ritmul dansurilor populare vechi, mai lente sau mai rapide. Un Vintilă de zile…foarte mari ! Folk-ul a avut un cuvânt greu de spus datorită primei ediții a Festivalului „La Suceava, în Cetate”, organizat de CJ prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Complexul Muzeal Bucovina (CMB) și Asociația Culturală „Bucovina Viitoare”. Gala laureaților s-a desfășurat sâmbătă seară, după ora 22. S-au înscris în festival 19 interpreți individuali și grupuri, aceasta fiind o dificultate pentru juriu, fiindcă e mai greu să departajezi un solist de o trupă, sau invers. Jumătate din concurenți au luat premii: Marele premiu, Paul Arva din Iași, premiul I – Grupul “Doar atât” din Ploiești; premiul II: Ovidiu Scridon, București; premiul III: Grupul “Sui generis”, Iași, și Premiul Bucovinei, grupul “Simbol”, Suceava. Premiile au fost consistente, valoarea lor fiind cuprinsă între 1200 și 500 lei. Membri în juriu au fost Mădălina Amon din Craiova, Mihaela Popescu, Carmen Agoutin, Doina Boghian și Cornel Angelescu. După mini-concertul laureaților, au intrat pe scena din curtea interioară, “Țapinarii”, grupul cunoscut de toți drept “o chitară și două voci” și recunoscut pentru mesajul lor cu tendințe…”misogine”. Atmosfera a crescut în intensitate, aceasta dublându-se la apariția lui Mircea Vintilă. Surprinzător pentru spectatorii de generația interpretului, care au fost contemporani cu “    Bade Ioane”, “Lordul John” sau “Hanul lui Manuc”, a fost că adolescenții și mai tinerii aflați acolo îi știau pe de rost toate melodiile, însoțindu-l pe interpret pe tot parcursul recitalului său. Recital care a depășit cu mult o oră, cadrul înfrumusețat de eclipsa de lună și de entuziasmul publicului ținându-l în priză pe Mircea Vintilă, într-un concert de zile…foarte mari. Arderea vrăjitoarei, spectacol pus în scenă de aceiași cavaleri și domnițe ai Țărilor Bârsei, din Brașov, a constituit punctul culminat al nopții de sâmbătă, impresionantele dansuri cu focul al vrăjitoarelor costumate în negru, de fapt tot spectacolul lăsând lumea cu gurile căscate și cavalerul-prezentator, răgușit la maxim. Biserica a învins până la urmă, iar vrăjitoarea care și-a aruncat farmecele asupra Cetății Sucevei a fost arsă pe rugul care a cuprins vreo trei baloți de paie…