și Acești trei Una sunt. Și Trei sunt care mărturisesc pe pământ:
Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel !” (I Ioan V, 7-8)
În Sf. Scriptură a Vechiului Testament, Dum-nezeu s-a descoperit oamenilor „atât cât le era de trebuință pentru a fi cunoscut de oameni”, pentru ca ei să înțe-leagă și să mărturi-sească puterea Sa nemărginită, că este Unic și necuprins, bun și iubitor. David, împăratul prooroc, a mărturisit această re-alitate zicând: „Întru strălucire și mare podoabă Te-ai îm-brăcat; Cel ce Te îm-braci cu lumina ca și cu o haină; Cel ce în-tinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; … Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut !” (Ps. 103, 2-3 și 25). Lucrarea aceasta s-a făcut din iubire față de lume! Să pătrundem cu mintea și inima în cuvântul lui Dumnezeu rostit înaite de crearea omului: „Să facem pe om după chi-pul și asemănarea Noastră” (Fac. I, 26) și să vedem câtă grijă se revarsă din El, după căderea în păcatul neascultării, când spune: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi” (Fac. III, 22), la fel ca și atunci când a trebuit să cur-me mândria celor care au încercat să zidească „un turn care să ajungă până la cer” ca să treacă peste voința Lui. S-a mâniat Dumnezeu și a zis: „Haidem, dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțe-leagă unul cu altul!”. (Fac. XI, 4 și 7) Observăm că uneori se vorbește despre Dumnezeu ca și cum ar fi Singur și alteori ca și cum nu ar fi Singur, pentru că se sfătu-iește cu Cineva, dar acest Cineva nu a fost descoperit „pe față” poporului. De ce oare? Pentru că omul nu putea să înțeleagă această taină și ar fi căzut cu ușurință în idolatrie. Istoria Poporului ales ne arată că Dumnezeu a deschis calea acestei cunoașteri prin „Lege” și „Profeți” dar vălul nu a fost ridicat complet decât atunci „când a venit plinirea vremii” sau, așa cum spune liturghisitorul, „a venit vremea ca să lucreze Domnul” în mod direct, lucrare ce deschide o nouă etapă în relația omului cu „Cel binecuvântat” și este consemnată în Sf. Scriptură a Noului Testament. Acum, prin Mântuitorul Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, Cel născut din Sf. Fecioară Ma-ria, „ni se deschide mintea ca să înțelegem Scripturile” (Luca XXIV, 31) și aflăm că ceea ce spunea Vechiul Testament prin cuvintele: „Să facem pe om după chipul și asemănarea Noastră,”„Adam s-a făcut ca Unul dintre Noi”, „Haidem să Ne pogorâm” și altele însemna, de fapt, că Dumnezeu este Unul în ființa Sa, dar înlăuntrul ființei Sale nu este Singur, ci este întreit în persoane! Fericitul Augustin era convins că „mintea și voința omenească nu are de nicăieri mai mult de câștigat decât din înțelegerea acestei realități!”. Concret: Să spunem că nu putem înțelege cuvântul profetic al lui David – „…Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut !” (Psalm 2, 7), dar văzându-L pe Fiul lui Dumnezeu întrupat cum se botează în Iordan (Mat. III, 13-17; Marcu I, 9-11; Luca III, 21-23), cum s-a schimbat la față (Mat. XVII, 1-7) și celelalte, putem înțelege ca și Sf. Ioan că „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt” (I Ioan, V, 7). Vorbind despre Sfânta Treime, Sfinții Părinți au încercat să se facă înțeleși prin exemple ce stau la îndemâna noastră, analogiile fiind evi-dente: Iată cum spune Sf. Ioan Damaschin: „După cum focul există deodată cu lumina din el și nu este mai întâi focul și pe urmă lumina, ci deodată, și după cum lumina se naște totdeauna din foc și este totdeauna în el, …tot așa Fiul se naște din Tatăl, fără a se despărți de El, ci este pururea în El.” Este foarte cunoscut exemplul dat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, cel cu cărămida, care în sine este compusă din trei elemente, adică apa, pământul și focul, și îndată ce a fost arătată sinodalilor, „apa s-a scurs, focul s-a ridicat și pământul a rămas în mână,” deci așa cum cele trei elemente sunt un singur obiect, tot așa SFÂNTA TREIME, TATĂL, FIUL ȘI DUHUL SFÂNT SUNT UN SINGUR DUMNEZEU, iar aceasta este mărturisită în ceruri! Și pe pământ este la fel! Ne spune Sf. Ioan că „Trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei măr-turisesc la fel!” (I Ioan V, 7-8). Este la fel? Ce și cum mărturisim noi pe pământ? Raționaliștii, „care nu admit ca adevăr decât ceea se poate perfect înțelege cu mintea, neagă Sfânta Treime…,la fel ereticii și unii sectari de astăzi”1, dar adevărata problemă suntem noi și preocupările noastre zilnice, noi care pomenim numele lui Dumnezeu doar prin sudalme de tot felul, noi care „luăm în deșert numele Lui”, noi cei care „trebuie să cinstim pe Unul Dumnezeu în Treime și Treimea în Unime, nici amestecând ipostasele, nici despărțind ființa!”2. Sf. Ioan ne spune limpede: „Și cuvântul trup s-a făcut și s-a sălășluit întru noi și am văzut mărirea Lui, mărire ca a Celui Unul născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” și că „Du-hul Adevărului de la Tatăl purcede” (Ioan, I, 14 și XV, 26), iar Mântuitorul a făgăduit că „va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor” (Mat. XXVIII, 20). Da, Doamne, așa este, dar noi avem și altele de făcut, doar suntem puși de Tine să „stăpânim și să supunem pământul” (Fac. I, 28) și îl stăpânim, dar cum vrem noi, după „un plan și o strategie…”, știți bine aceste vorbe care ne-au pătruns în minte și „se țin ca boala de omul sănătos!”. Este vremea să ne venim în fire, să ne întoar-cem la Bunul Dumnezeu Cel în Treime slăvit, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pentru că numai El, „Sărăcuțul”, ne mai poate aduce să trăim „precum în cer și pe pământ!”. PR. IONEL FLORIN 1 *** „Dogmatica pentru Seminariile Teologice,” Ed. Institutului Biblic București 1958, pag. 123-124. 2 Ibidem.
Comentarii