Voronețul în sărbătoare: deschiderea cărții

Însorită între ploi repezi, ca să ne facă, asemenea lacrimii, să o vedem mai bine, Sf. Mănăstire Voroneț a intrat de duminică în sărbătoarea celui de-al 520-lea an al întemeierii și sfințirii sale. Anul nu se încadrează în rândul celor avuți obișnuit în vedere de festivitățile laice, avea să spună mai târziu universitara suceveană Carmen Balan, cutuma Bisericii având alte repere, el fiind impus aici, la Voroneț, ca eveniment de evenimentul finalizării lucrărilor de restaurare.

 

Cartea sărbătorii (și la figurat, dar și la propriu, mulți dintre participanți mărturisindu-și gândul pe filele sale) a fost deschisă de un ,,Te Deum de mulțumire lui Dumnezeu”, oficiat de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și al Rădăuților. Deși cu un program al zilei extrem de încărcat, ÎPS a ținut să fie la Voroneț, pentru că celei mai vestite biserici a ortodoxiei românești i se cuvenea cinstirea arhiepiscopală, pentru că grație ÎPS sale Voronețul a fost după 1989 prima mănăstire redeschisă dintre cele închise de regimul comunist pe meleagurile noastre și, poate nu în ultimul rând, pentru că, în mijlocul codrilor istorici în care a stră-lucit sulița de lumină a cti-toriei ștefaniene, ecoul mâh-nirii ÎPS Pimen avea să aibă o reverberație mai amplă: ,,Vorbesc ca un părinte amărât”, a început, pentru a încheia cu un puternic ,,Opriți-vă!” adresat ,,celor care jefuiesc păduri ce nu sunt ale lor”. Ierarhul a făcut referire clară la averile cu care voievozi, boieri și simpli credincioși au înzestrat în vreme Biserica Bucovinei, averi care astăzi se află încă în proprietatea statului, înzestrat astfel samavolnic de regimul comunist. Considerată ,,providenți-ală” de Î.P.S. Sa (calificativ reluat și de alte intervenții), Stravorofa Irina, prima stareță a Mănăstirii Voroneț, a adus un cuvânt de pioasă recunoș-tință Sf. Cuvios Daniil Sihas-tru, ÎPS Pimen și și-a adus aminte de sentimentul de demnitate, a noastră, a lui Ștefan cel Mare și Sfânt și al românilor, care i-a îmbărbătat pașii grei ai începutului. Pre-ședintele Consiliului Județean Suceava, dl Gavril Mîrza, a vorbit despre misiunea urmașilor de a conserva și de a în-treține zestrea de preț lăsată de înaintași și a elogiat grija purtată Voronețului de Maica Stareță și de cele care o încon-joară cu dragoste și hărnicie de albine. Dl Marius Ursa-ciuc, primarul orașului Gura Humorului, a aruncat o privire optimistă spre viitor, dorindu-și și dorind celor de față să fie împreună și la a 550-a aniversare, iar istoricul Mihai Lazăr, de la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” Suceava, a afirmat că Voronețul – o concentrare de sfințenie cum rar întâlnim, cel mai puternic stâlp al românismului –, Voronețul și nu Bucureștiul înseamnă kilometrul 1 al României. Un alt universitar sucevean, dr. Vasile M. Demciuc, s-a referit la Voroneț ca la Capela Sixtină a Orientului, la semnificația prin excelență teologică a picturilor sale murale: întregul univers este îndemnat să devină o liturghie. Dr. Aurel Buzincu, directorul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Suceava, preferând însă acestei demnități ipostaza de credincios venit la sărbătoarea Bisericii Voroneț, a arătat că multe se cuvin spuse despre sacrificiul celor care îi poartă de grijă, și spunând cu aceasta mult, și, de asemenea, că Domnia Sa crede în prelungirea a ceea ce s-a exprimat ca speranță de către arhipăs-tor astăzi: avem pauze de har și nu vedem întotdeauna bine. Dr. Carmen Cornelia Balan, mărturisind că se simte la Voroneț nu invitată, acasă, că Voronețul este parte din sufletul nostru, altfel nu am putea să credem în minunea de la 14 septembrie, a resfin-țirii Bisericii, a schițat pașii următori ai sărbătorii – recon-stituirea zestrei Voronețului, într-o expoziție și cu o masă rotundă în iunie, excursia do-cumentară la ctitoriile ștefa-niene din 1487-1488 în iulie, pelerinajul de închinare la moaștele vitejilor – Pe urmele Măriei Sale, în august și sesiunea de comunicări Mărturii de trăire în Istorie din 12-13 septembrie 2008. Badea Nicanor, din Pârteștii de Sus, a evocat la rându-i, reapariția obștii monahale a Voronețului în acest spațiu dăruit de Dum-nezeu cu atâta frumusețe și i-a elogiat – în vers – jertfa pentru sporirea ei. Pagina întâi a sărbătorii Voronețului s-a scris așadar duminică la Sf. Mănăstire Voroneț cu o bucurie curată, aducătoare, ca și ploile din mai, de semne bune pentru timpul care vine.