Domnul Profesor

Ca în fiecare vineri dimineață, am răsfoit și ieri, ,,fotografiindu-i” titlurile și semnalele interesante, ,,România literară”. De data aceasta, atenția mea a dat întâietate veștii că a apărut un volum de Interviuri Constantin Ciopraga (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007). M-am bucurat, cum să sărbătorești mai frumos un scriitor adevărat decât printr-o carte? Or, Domnul Profesor Constantin Ciopraga, primul rector al Universității Suceava și Doctor Honoris Causa al acesteia, se află în acest răstimp, dintre 12 și 21 (mai) în spațiul magic dintre ziua sa natală și ziua sa onomastică. Dar o bucurie și mai mare mi-a făcut imediat după aceea numărul pe mai al revistei ,,Dacia literară”, care anunța în sumar, ca în fiecare număr, un articol de Constantin Ciopraga.

 

Vitalitatea intelectuală a Domniei Sale ne face bine, și pentru că ne este drag, dar și pentru știm că scrisul îi este vital. Într-o confesiune destinată ziarului ,,Crai nou” spunea că ,,Pentru mine, o zi în care nu am scris măcar câteva rânduri și nu am pus în clar o idee este o zi pierdută”. Cel mai des despre Domnul Profesor Constantin Ciopraga stau de vorbă cu fosta sa studentă, monahia Elena Simionovici, de la Voroneț. Constatarea aceasta am făcut-o aflându-mă în Iași și încercând să o sun la Locurile Sfinte, unde se afla în pelerinaj. Era pe 11 mai 2008, adică în ajunul zilei de naștere a Domnului Profesor, și cum niciuna nu-i telefonează direct Domniei Sale, încercate de vechi timidități studențești și de temerea de a nimeri ora nepotrivită, am simțit nevoia să recurg la acest mod ocolit în ordinea convențiilor, dar direct în aceea a sufletului, de a-i ura sănătate și bucurii. Ceea ce fac și acum, dar cuprinzându-i pe amândoi – cu Maica Elena și pe cei care l-au avut Profesor și pe cei care îi sunt cititori și ne sunt cititori ai ziarului – sub arcada de aur și flori a Sfinților Împărați Constantin și Elena.