Flacon cu parfum de lavandă

Îmbrăcați în haine elegante, cu cămăși scrobite la gât, păstrând o croială veche, bătrânii din Rădăuți își mai dau câteodată întâlnire la Colțul de Aur, deși locul acesta, așa cum îl știau, nu mai există decât în amintiri… În anul 1928, apare primul magazin universal românesc în oraș, la inițiativa câtorva intelectuali, însuflețiți mai mult de idei politice. Prea se număraseră până atunci negustorii români pe degete.

 

Era timpul ca identitatea românească să își spună cuvântul. Magazinul universal avea să capete denumirea de Colțul de Aur și își propunea să dezvolte comerțul indiferent de mărfurile achiziționate. Colțul de Aur se afla pe locul unde este amenajat astăzi Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț”, într-o clădire construită în anul 1860. Se spune că în această clădire aveau loc baluri care țineau până noaptea târziu, iar podelele mai poartă și azi urmele picioarelor cu glezne fine care dănțuiau în ciuda capetelor mai conservatoare… În același timp, zece intelectuali români înființează Societatea Comercială „Lumina Poporului”, având în vedere dezvoltarea comerțului cu produse de librărie și papetărie. Societatea urmărea de fapt vânzarea cărților de literatură românească, până atunci comerțul cu cartea fiind în mâinile comercianților evrei și nemți. I. Kirner a fost primul librar stabilit la Rădăuți în anul 1872 și care avea să tipărească romanul „Războiul din stepă” de Rudorf Neubauer, profesor la gimnaziul german din Rădăuți, fost, pentru o vreme, și profesorul lui Eminescu la Cernăuți. În 1909 librăria devine proprietatea Asociației Învățătorilor români din județul Rădăuți și, la scurtă vreme, un german originar din Hamburg cumpără librăria, care în perioada 1920-1930 devine cea mai importantă librărie din Bucovina, furnizând cărți și curții regale. În 1931 li-brăria a dat faliment. La 13 ani mai târziu își înceta activitatea și magazinul Colțul de Aur. Era anul fatidic 1944. Niciodată nu m-a impresionat deviza unei publicații așa cum mă impresionează, de câte ori o recitesc, cea a ziarului Bucovina, din 17 iunie 1943, pe care mi-a reamintit-o în preajma sărbătorilor pascale un mai vârstnic rădăuțean: „Prin minciuni, dușmanul tulbură sufletele celor slabi ca să poată slăbi puterea de rezistență a Neamului. Vrei tu, române adevărat, cinstit și iubitor al vetrei tale să te faci unealta dușmanului”. O recitesc la ceas de sărbătoare și, peste ani, la vremea Paștelui, arunc un flacon de parfum de lavandă înspre chipurile acelora care petreceau cu bucurie în intimitatea Colțului de Aur…