Muzeul de Artă Suceava

A trecut un an de când marele iubitor de artă și sensibilul prieten al artiștilor care a fost Emil Satco a încetat din viață. Lui îi datorăm (între multe altele) donațiile de pictură tezaurizate de Biblioteca Bucovinei ,,I.G. Sbiera” Suceava, culminând cu aceea a Doamnei Elena Greculesi, dar și prețiosul ghid ,,Arta în Bucovina”. Acest ghid și somptuosul album ,,Un secol de arte frumoase în Bucovina” de Valentin Ciucă, apărut două decenii mai târziu, au reprezentat și continuă să reprezinte cea mai convingătoare pledoarie pentru oportunitatea unui muzeu de artă în Suceava. O zonă care a dat atâtea valori în arta plastică profesionistă este îndreptățită din plin la o astfel de instituție, cu tot ce înseamnă ea, cercetare, expoziții etc.

 

O altă pledoarie, pentru necesitatea unui muzeu de artă la Suceava, continuă să desfășoare manifestările organizate de Filiala Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România, aproape întotdeauna în criză de loc adecvat: Salonul de primăvară al artiștilor plastici cernăuțeni și suceveni și-a găsit cu greu spațiul de respirație vital, iar co-pleșitoarea retrospectivă Mircea V. Hriscă abia a încăput la Muzeul de Istorie și în micuța galerie ,,Ion Irimescu” din Suceava. Cel mai emoționant dintre argumente rămâne însă disponibilitatea marilor noștri artiști legați de Bucovina prin urzeala misterioasă pe care li s-au țesut viața și creația de a contribui cu strălucirea numelui lor și cu lucrări la zestrea acestui muzeu: Vígh István, stabilit la Debrețin, în Ungaria, a promis să-i ridice pe simeze o expoziție permanentă, iar Constantin Flondor, din Timișoara, ne-a scris că este, de asemenea, dispus și pentru o întâlnire cu publicul și pentru o donație în ceea ce privește viitorul Muzeu de Artă Suceava, ca să-i menționăm doar pe cei de mai departe. Termenul de care se vorbește pentru tăierea panglicii inaugurale este toamna lui 2008. Cei care vor rămâne în picioare după taifunul electoral al anului vor putea să constate în ce măsură a fost și respectat.