Cu niscai vreme în urmă, Dumitru Nacu din Drăgoiești, om la vreo 70 de ani-șori etate, fost ofițer de Miliție, îmi povestea că, la vremea lui, când a dat admitere la Ștefan cel Mare, de voie-de nevoie, s-a prezentat la examen… desculț. Încălțări mai de Doamne-ajută, la condiția ponosită de-acasă – exclus! Luni acu, speța înșirată mai sus, printr-un paralelism aproape sinonimic, mi-a fost relatată la cote extrem de ele-vate: unul din cei mai faimoși magiștri ce predă acum, briant, Franceza la Bruxelles, om la vreo 60 de ani, cândva – cel mai… ortoman profesor de umanistică la Universitatea Iașilor, Luca Pâțu, al 11-lea copil dintr-o casă mare de feciori de-ai Cajvanei, când a fost de-a dat admiterea la liceul din Humor, tot așa: s-a prezentat la examene… desculț! Din pricini de lucie sărăcie, natural! Ș-așa era moda pe-atunci! Multiplicați, rogu-vă, spețele pomenite; cu sutele, cu miile, în România cea veche, străveche. Astăzi…
Dumitru Brădățan
Profesorul de Română Sturzu, altminteri și director al faimosului colegiu Nicu Gane din Fălticeni, îmi povestea, deunăzi, că există elevi în școala pe care o păstorește ce au, lună de lună, la purtător, buget propriu, un șapte-opt milioane, acolo. Bani de buzunar, parale la cheremul (capriciilor) lor. F.B.! Cine spune că sărăcia e o virtute vorbește doar ca să se afle în treabă! Sărăcia nu-i de admirat, că… înrăiește! Nici bogăția (cea fudulă) nu-i de luat în brațe. Creează fumuri… fumuri, dependență, iar simțul exacerbat al proprietății, se știe, alienează păgubos. Da’ tot mai bine așijderea. Decât să-ți pape coteii din paporniță… D-aia îmbrățișez pe desculți, dar iubesc mai abitir… copiii de milioane! Braț-la-braț și cu învățătura ilustrului, ex-travagantului Salvador Dali: Nu-i genial cine nu-i milionar…
Comentarii