Satul cu oameni frumoși

Localitatea Călinești Enache este „cea mai veche așezare pomenită documentar (…) menționată într-un document din 7 ianuarie 1403, de pe vremea lui Alexandru cel Bun” (vezi Victor Nicolae Cossaris – „Dărmănești – Mărturii ale trecutului”, p. 11) dintre toate satele componente ale comunei Dărmănești.

 

Locuitorii acestui sat și astăzi sunt niște gospodari cu calități morale de excepție – își iubesc locul natal și nea-mul până la dumnezeire. Probabil că aceste calități, pe lângă multe altele, i-au fost transmise de întemeietorii satelor – „frații Călineștii lui Cuparenca, Călineștii lui Ina-che și Călineștii lui Vasilache” (idem, p. 13). Dacă mai adăugăm că la Călineștii lui Cuparencu au trăit strămoșii, după tată, ai lui Mihai Emi-nescu, atunci alte adăugiri sunt de prisos. Aceste calități ale calineștenilorenăchești au fost transmise și îmbogățite celor de azi și prin biserică și școală. Dacă ne referim la școală, pentru că aceasta ne este profesia, atunci am exem-plifica rolul mare pe care l-au avut colectivele didactice de aici, în decursul unor întregi generații, conduse de directori sufletiști. Vom cita aici doar numele directorilor școlari care au muncit cu abnegație de după al Doilea Război Mon-dial, în condiții vitrege ale comunismului, precum: Ra-cocea Roman (autorul unui manual de geografie pentru regiunea Suceava, împreună cu soția sa, profesoara Ve-ronica), Racocea Gheorghe (fratele celui dintâi, cunoscut și ca scriitor de expresie ucraineană, cu pseudonimul literar Iurii Racocea), Hnatiuc Victor, Iavorinciuc Tănase, Haureș Vasile, Pitic Mihai și Prepeliuc Vasile (din 1989 și până în prezent). Trebuie adăugat că aici s-a născut, a copilărit și a învățat primele buchii regretatul profesor și scriitor de ex-presie ucraineană Iurii Lucan, cunoscut sub numele de Gicu, care în trei romane de-ale sale transfigurează, prin mijlo-cirea cuvântului, realitățile satului natal din prima jumătate a secolului XX. Tot aici s-a născut și s-a format ca om Eroul României Teodor Pauliuc, înmormântat în curtea bisericii din sat în 1939. La toate aceste calități ale calineștenilorenăchești mai trebuie adăugată una – știu să-și venereze trecutul și con-tribuția oamenilor de seamă care au muncit aici. Cel ce semnează prezentele rânduri, la invitația organizatorilor, în cazul nostru a profesorului și a directorului școlii Vasile Prepeliuc (în curând va împlini două decenii de directorat), a participat la o serie de manifestări cul-tural-artistice de suflet – 600 de ani de la prima atestare documentară a satului în 2003, la Zilele Sevcenkiene, Ziua Școlii etc. Iată că pe 14 martie a.c., colectivul didactic și de elevi al școlii din localitate, condus de același inimos director, a organizat o manifestare oma-gială „Taraș Șevcenko – 194 de ani de la naștere și Iurii Racocea – 100 de ani de la naștere”. La manifestare au participat, pe lângă gazde – elevi, părinți, consilieri locali, și oaspeți din Iași, Suceava, Rădăuți și Siret. La început, a fost evocată figura luminoasă a profe-sorului, directorului școlar, poetului și a omului Iurii Ra-cocea, care, pentru iubirea lui de neam ucrainean, a fost hărțuit de securitatea vremii în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut. Iată câteva fragmente din intervențiile participanților: a) „Iurii Racocea a fost un model pentru toți semenii lui. A iubit natura ca nimeni altul. La bază era subinginer silvic. Ocrotea pădurea pe care zilnic o vizita, răscumpăra ani-malele sălbatice prinse în laț de la oamenii locului și le dădea drumul în habitatul lor. Se adresa copacilor ca unor ființe umane. Educa pe copii și pe oamenii maturi în spi-ritul ocrotirii mediului încon-jurător, educa pe semenii săi în dragoste pentru neamul ucrainean și pentru limba maternă, citea și recita din poeziile sale și din lirica șevcenkiană tuturor dorito-rilor. Trăia modest, ca un as-cet, dar avea o bogăție su-fletească incomensurabilă. A fost înfierat într-o adunare publică organizată ad-hoc de securitatea vremii din fostul raion Rădăuți, în 1967, pentru naționalismul său ucrainean. Era pusă la cale de turnătorii săi apropiați din învățământ. În finalul acestui spectacol jenant, chemat să-și spună părerea, Iurii Racocea a rostit doar următoarea celebră cugetare latinească «Errare humanum est, perseverare diabolicum est!» Câți din cei prezenți în sală ar fi înțeles sensul?!” (prof. V. Nicolai-ciuc); b) „Eram la acea aduna-re. Am căutat să-l apăr pentru ca în parcul din centrul satului Măriței – inițiativa sădirii pomilor pe acea toloacă i-a aparținut lui – planta ceramică cu fel de fel de inscripții în care se consemnau evenimen-tele satului. Cei care l-au turnat bănuiau alt rost. Aceasta a fost de fapt speculația securității. Am avut fericirea să ajung până în satul natal a lui Ra-cocea – la Jadova – din nordul Bucovinei, un sat frumos cu oameni deosebiți. L-am stimat pe colegul Racocea, scriind despre el laudativ în perio-dicul nostru «Exod». Iurii Racocea a fost un profesionist al învățământului și un bun coleg”. (prof. V. Cozariuc). Inginerul Gheorghe Ho-miuc, trăitor în Iași, dar originar din Măriței, fost elev și vecin cu I. Racocea, în-grijitorul ediției postume „Do-robok lit” („Prinosul anilor”), a evocat multe momente inedite din viața lui Racocea și a citit, selectiv, din lirica acestuia. Gheorghe Homiuc este omul care i-a cunoscut îndeaproape familia, toate bucuriile și necazurile profe-sorului, poetului și omului Iurii Racocea. Momentul de trăire deose-bită a fost intervenția pro-fesorului și poetului Ion Cozmei care a citit din creația lirică proprie și a lansat și aici cartea „Taras Șevcenko – Poetul Național al Ucrainei și receptarea lui în România”, lucrarea sa de doctorat. Ți-nând cont că Ion Cozmei a cunoscut-o și s-a îndrăgostit de soția sa Tania la Calinești Enache, că tot aici i-a fost locul de inspirație și de creație poetică pentru multe dintre poeziile sale, a recitat, în sti-lul său caracteristic, poeziile «Reportaj de ocazie», «Repor-taj critic» și «Reportaj despre dragoste», în care asistența intuia aventurile din perioada comunismului ale «repor-terului» pe aceste legendare meleaguri. După aceea, de la versuri originale, trece Ion Cozmei la a recita, în limbile ucraineană și română, se-lectiv, din lirica șevcenkiană «Testamentul», «Suspină Niprul larg, se zbate» și un fragment din vestitul poem religios «Maria». După fiecare recitare sau citire, poetul adăuga unele comentarii pe marginea celor prezentate. «Ce mult înseamnă să cunoști în profunzime limba română și limba ucraineană și apoi să transpui, aproape ideal, mesajul poetic șevcenkian în haina lingvistică româneas-că» – așa ne gândeam noi toți cei care îl ascultăm pe Ion Cozmei, fiind cuprinși de farmecul poeziei. Cozmei e Cozmei, ce-i al lui este al lui. Are talent, are experiență poetică, are stofa de artist! Aceasta a fost concluzia trasă de asistență. Au urmat momente artis-tice interpretate de elevii școlii sub îndrumarea tânărului absolvent al secției de ucra-ineană de la universitatea suceveană, profesorul Gheor-ghe Hreniuc. Elevii și elevele Școlii Generale cu Clasele I – VIII din Călinești Enache – Roberta Crețu, Lucan Maria-na, Cozmeniuc Diana, Zep-ciuc Loredana, Cușnir Dani-ela, Șveduneac Monica, Pan-țiru Cosmin, Smocot Adrian, Bucinschi Carmen, Labiuc Florentina, Micșan Cristina ș.a. – au recitat și au cântat în cor sau solo din creația lirică a lui Șevcenko și Iurii Racocea sau din cântecele populare ucrainene. A urmat directorul școlii, care a mulțumit vorbitorilor pentru evocările prezentate, a mulțumit elevilor și cadrelor didactice pentru programul artistic prezentat și a subliniat că, după evenimentele din decembrie 1989, la școala sa a fost reluată predarea limbii ucrainene ca limbă maternă. Mulțumește cu acest prilej părinților și elevilor care au înțeles importanța studierii acestei limbi, deoarece, cu-noscând această limbă, vor cunoaște în plus o cultură. Aduce mulțumiri profesorilor Kolea Kureliuk, Hnatiuc Ar-temizia, Nicolaiciuc Gheor-ghe, Naharneac Veronica, Ion Negriuc și actualului profesor Gheorghe Hreniuc care au predat și predau limba ucra-ineană cu pasiune și interes la această școală. Din păcate, unii dintre ei – Ion Negriuc și Nicolaiciuc Gheorghe – au trecut la ceruri. În finalul manifestării de suflet, participanții au vizitat expoziția de carte, reviste și ziare literare, ucrainene sau românești, în care este evocată personalitatea lui Iurii Raco-cea, expoziție organizată de profesorul și bibliotecarul comunei, Kolea Kureliuk. Manifestarea, în ansamblul ei, a dovedit că și la Călinești Enache au fost, sunt și vor fi oameni cu suflet mare. Para-frazându-l pe scriitorul buco-vinean Dragoș Vicol, putem numi și Călineștii Enache satul cu oameni frumoși, pentru că se nasc și trăiesc și aici oa-meni deosebiți de frumoși, la fizic și la suflet. Prof. VICHENTIE NICOLAICIUC