Un CD cu povești, distribuit gratuit părinților și copiilor în cadrul unei campanii antistigmatizare derulate recent la Câmpulung Moldovenesc, este încă subiect de vii discuții între părinți și între educatori. Deși materialul se numește chiar „Altfel de povești”, unii dintre ascultătorii săi consideră că poveștile au fost pur și simplu „mutilate”, alții cred că a fost o idee bună să fie „îmblânzite”, pentru ca lumea basmelor copilăriei să rămână una feerică.
Îmblânzitoarea de povești Ideea i-a venit psihologului Zenovia Paziuc, o persoană sensibilă și foarte receptivă la ceea ce oamenii din jurul său „spun fără cuvinte”. După cum ne-a explicat autoarea, s-a gândit pentru prima oară să schimbe poveștile atunci când îi citea un basm unui copilaș de trei anișori, care a început să strige că nu vrea să moară unul dintre personaje, așa cum spunea povestea. Dna Paziuc s-a întrebat atunci dacă nu cumva chiar și violența din povești pregătește subtil și pervers drumul micilor nevinovați către o evoluție ulterioară spre propria violență. După ce s-a documentat cu mai multă atenție, a constatat că nu doar poveștile noi și comerciale servite publicului mărunțel la televizor, sub formă de desene animate, sunt extrem de violente, ci și în poveștile clasice, frumoase, cu care am copilărit cu toții și pe care le consideram cuminți, există aproape de fiecare dată lupte, morți, lacrimi și răutate. Psihologul câmpulungean a încercat să se transpună în mintea și sufletul unui copil care aude astfel de povești și a constatat că inocența nu se împacă deloc cu suferința provocată de soarta nefericitelor personaje. Așa că s-a gândit să devină un fel de îmblânzitoare de povești, de dragul copiilor care nu mai vor să plângă când le ascultă. Astfel s-a născut proiectul „Altfel de povești” sau, cum spune autoarea, „povești rescrise la rugămintea unui copil, de către alt copil, pentru alți copii”. 6 povești pașnice Proiectul pus în practică de psihologul câmpulungean include 6 povești rescrise astfel încât să nu mai conțină nimic dur, a căror variantă înregistrată se derulează pe parcursul unei ore. Este vorba despre unele dintre cele mai cunoscute povești – „Capra cu trei iezi”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Scufița Roșie”, „Căsuța din pădure”, „Fata Moșului și Fata Babei”, „Prâslea cel Voinic și merele de aur”. Unele s-au transformat radical și au devenit nu doar altfel, ci chiar alte povești. De pildă, cei trei iezi ai caprei nu au fost induși în eroare de cântecul lupului, ci de toate animalele pădurii, care i-au scos din casă și i-au dus la joacă, iar lupul nu mai are rol de criminal în această versiune, ci de bătrân sfătos care o ceartă și o pedepsește pe mama care-și încuie mereu copiii în casă. Capra este pedepsită până ce reușește, cântând, să înțeleagă singurătatea iezilor și să redevină și ea la fel ca atunci când era doar un ied jucăuș. Cam la fel se întâmplă, în viziunea autoarei, și în „Căsuța din pădure”, unde cei doi frățiori nu doar că nu sunt prăjiți în cuptor de o bătrână fioroasă, ci aceasta îi crește și îi învață prin joc să fie mereu folositori și să nu aștepte totul de la cei din jurul lor. Păreri diferite O astfel de idee, chiar dacă poate fi educativă, nu este pe gustul tuturor copiilor, și asta nu e valabil doar la Câmpulung Moldovenesc. Unii dintre ei, în special fetițele, ar vrea să se schimbe poveștile, dar băieții vor fi mai greu de convins. Nici adulții nu prea par să creadă că poveștile pot face rău copiilor prin violență. „Ideea este că și între copii părerile sunt împărțite. Vedem că unii sunt calmi, iar alții sar la bătaie. Cred că este pe gustul unora să se transpună într-o poveste în care zmeul este învins de un flăcău curajos care rămâne cu prințesa. Eu cred că îi educă să fie curajoși și acest aspect, să zicem mai negativ, îi formează ca oameni”, a spus Gabriela Harasimiuc. „Hai să fim serioși, ce fel de violență e asta când totul pornește într-un cadru frumos, cu prințese și zâne. Normal, dacă apare vreun intrus, trebuie să fie eliminat. Poveștile astea au încântat copilăria noastră, ne-au format ca oameni. Aș zice că filmele de la TV îi strică, poveștile au rolul lor, și modul lor de concepere e de natură să echilibreze răul și binele”, crede și Rodica Bahmată, o altă mămică destul de contrariată. “Eu cred că ideea cu poveștile blânde este interesantă, dar nu poate fi generalizată. În fond, depinde de părinte cum își educă copilul. Violența o vede acasă un copil. Și dacă părinții consideră că uciderea zmeului în poveste este o banalitate pe lângă bătaia pe care tatăl i-a aplică mamei în fiecare seară, e greu să îi contrazici. Și cu invazia asta de violență la televizor, părerea mea este că ideea e frumoasă, dar a venit pe lume prea târziu”, consideră suceveanul Valentin Lucan, inginer.
Comentarii