Codul fiscal, o superlege mai presus de orice lege ?

În goana lor după bani pentru alimentarea bugetului de stat, guvernanții nu mai țin seama nici de suferințele îndurate de veterani pe front, nici de tortura la care au fost supuse persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă sau cele deportate în străinătate ori căzute în prizonierat. La fel, sunt tratate cu indiferență văduvele de război și văduvele de veterani de război care nu s-au recăsătorit, persoanele cu handicap grav sau accentuat și persoanele încadrate în gradul I de invaliditate. Dar să ne referim acum la veteranii de război (în categoria cărora sunt incluși și prizonierii de război) și văduvele de război, precum și la văduvele necăsătorite ale veteranilor de război. Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război (versiune actualizată la 1 ianuarie 2008), la Art. 16, lit. e, prevede: „scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale, precum și de la plata impozitului corespunzător pentru terenurile arabile în suprafață de până la 5 ha. Aceste scutiri se aplică și văduvelor necăsătorite ale veteranilor de război”.

 

Așadar, legea a fost actualizată la 1 ianuarie a.c., prin introducerea tuturor modificărilor dictate de cele 12 acte normative (HG și OUG) elaborate din 2002 încoace, inclusiv cele de ultimă oră, operate prin Legea nr. 303 din noiembrie anul trecut. Asta știu beneficiarii legii și asta cer de la primării: scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale și de la plata impozitului pe terenul arabil. Numai că administrațiile locale sunt prinse între nicovala acestei legi și ciocanul pe care-l constituie Codul fiscal, care dă în capul Legii 44/1994, dar și, mai puternic, în cele ale veteranilor. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (actualizată ultima dată prin Legea 327 din decembrie anul trecut) calcă totul în picioare. De fapt, Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul în ansamblul său și parlamentul nostru drag dau cu piciorul legii amintite, deși tot aceste instituții au elaborat-o și adoptat-o. În aparență, Codul fiscal recunoaște drepturile persoanelor care au trecut prin grele încercări, așa cum ne-a sesizat și un primar din zona Câmpulung Moldovenesc (care, nu știm din ce motive, a vrut să rămână anonim, deși problema este extrem de importantă și le creează mari greutăți tocmai primarilor). După ce menționează că „Prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat și bugetele locale, preci-zează contribuabilii care trebuie să plătească aceste im-pozite și taxe, precum și modul de calcul și de plată al acestora”, vine cu o prevedere dictatorială. La pct. (3) al art. 1 se spune sec, fără drept de apel: „În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea a-plicându-se dispozițiile Codului fiscal”. Numai în cazul în care „orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tra-tat”. Se înțelege că prin acest cod se taie și se spânzură în domeniul legilor din România. Practic, Codul fiscal este o superlege, care poate călca totul în picioare. Să mergem însă la art. 284, „facilități pen-tru persoane fizice”. Alin. (1) prevede că: „Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru elibe-rarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe prevăzute la art. 282 și art. 283 nu se aplică pentru: a) veteranii de război; … Alin. (3): Impozitul pe clădiri și impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război și văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsă-torit; … Alin (6): Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4). Alin (7): Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică doar terenului aferent clă-dirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice pre-văzute la alin. (1), (2), (3) sau (4). Alin (7^1): Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se aplică doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea per-soanelor fizice prevăzute la alin. (1) și (2)”. Și pentru a înlătura orice altă interpretare, în Normele metodolo-gice de aplicare a Codului fiscal se explică ce înseamnă că „Impozitul pe teren nu se datorează pentru: a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren acoperită de o clădire”. Adică, „prin sintag-ma <> se înțelege suprafața construită la sol a clădirilor”. Acum este foarte clar! Dar ce facem cu Legea 44/1994 actualizată, art.16, lit. e): „scutirea de … plata impozitului corespunzător pentru terenurile arabile în suprafață de până la 5 ha”? Au finanțiștii alt act normativ care prevede scutirea veteranilor de război și a celorlalte persoane menționate în Legea 44/1994 de la plata impozitului pe terenul arabil în suprafață de până la 5 ha? Dacă da, de ce nu-l comunică tuturor primarilor, dacă aceștia nu știu unde să-l găsească? Ori mizează pe înțelegerea consiliilor locale față de situația grea a veteranilor, consilii care pot „acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară ori constau în exclusivitate din indemnizație de șomaj sau ajutor social”, cum se precizează la art. 286, alin (3) din Codul fiscal? Pentru că nu credem că sunt mulți veteranii care să primească mai mult de 5 milioane de lei vechi pe lună. Problema este mult mai gravă. Chiar dacă am admite că guvernul, dornic să scoată bani și din piatră seacă pentru a nu scăpa deficitul bugetar din frâiele impuse de UE, se face că nu știe ce prevede Legea 44/1994, dar parlamentul, staff-ul tehnic al acestuia, plătit și el la fel de bine ca deputații și senatorii, de ce nu corelează prevederile legilor, astfel ca acestea să nu se contrazică între ele? De ce trebuie să ne resemnăm mereu și să spunem că „așa-i în România”?