O întrebare pentru Ioan Cătălin Nechifor

Cum poate fi perceput de la Bruxelles subiectul independenței provinciei Kosovo ?

Subiectul cel mai fierbinte în această perioadă este independența Kosovo declarată unilateral de Parlamentul acestei provincii sârbești. Ziua de 17 februarie devine o dată de referință pentru geografia continentului european și nu numai. Situații similare sunt semnalate în multe zone ale lumii, în Europa în România și Spania, în spațiul fost sovietic, Republica Moldova și Georgia. Și lista poate continua.
 

Ceea ce se petrece în aceste zile poate deveni un precedent, nu neapărat periculos, dar suficient de dificil de gestionat, în condițiile în care do-rința separatistă există și în alte regiuni. Dacă ar fi să ne referim strict la spațiul Uniunii Europene și la zonele adiacente, care în parte și-au manifestat do-rința de a parcurge un proces de aderare la uniune, ideea în sine de separare pare a fi împo-triva ideilor care au stat la baza creării spațiului comunitar, încă de la începuturile anilor 1950. Unitate în diversitate – sloganul european, nu înseamnă fărâmi-țarea statelor membre, ci presu-pune partajarea și însumarea unor valori, în contextul glo-balizării și al afirmării Uniunii Europene ca jucător de prim rang al politicii mondiale. Pe de altă parte, situația separării unei părți din teritoriul național nu poate fi înțeleasă ușor de statele care nu au astfel de probleme de independență sau de auto-nomie teritorială. Chiar dacă în trecut majoritatea statelor au avut situații în care au pierdut sau au câștigat teritorii, istoria modernă europeană, din inte-riorul Uniunii, nu cunoaște de-cât un singur caz de modificare a granițelor și acela în sensul reîntregirii unei națiuni. Este vorba de formarea noului stat german în 1990, prin unificarea Republicii Federale Germane cu Republica Democrată Germană. Așadar, o situație extrem de complexă și de complicată, iar după discuțiile la care am asistat în Parlamentul European, îmi dau seama că subiectul independenței Kosovo este înțeles diferențiat, în funcție de in-teresele naționale și de dis-tanța față de Balcani. Ceea ce nu mai este luat în calcul, din păcate, este un raport adoptat de Parlamentul European anul trecut, în martie, cu o largă majoritate, un raport care valida planul Ahtisaari, emisarul special ONU, pentru Kosovo. Poate ar fi util să recitim acel plan, care prevedea, printre altele, asigurarea suveranității supravegheate de comunitatea internațională pentru asigurarea obiectivelor de pace și autonomie ale acestui teritoriu și nu presupunea, în niciun caz, existența dreptului la independență. Până la urmă, cei care au avut de pierdut sunt sârbii, asupra cărora s-a “im-plementat” un proces foarte dur de destructurare statală. Rămâne de văzut dacă teritoriile foste iugoslave se vor reuni, la un moment dat, sub steagul Uniunii Europene, Slovenia este stat membru din 2004, Croația și Serbia au declanșate proceduri și discuții pentru integrare, iar Macedonia, Bosnia și Herțegovina și, mai nou, Kosovo au cu siguranță în planul de viitor un astfel de parcurs. Și atunci întrebarea logică poate fi aceasta: De ce a fost distrusă Iugoslavia, în urma unor tensiuni naționaliste și a unui război devastator?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: