Biserica

Amintindu-și-l pe Maestrul Ion Irimescu, rememorând perioada în care a realizat filmul de televiziune ,,Veacul lui Ion Irimescu” și străbătând pentru a nu știu câta oară, când în realitate, când în închipuire, orașul Fălticeni, scriitorul Grigore Ilisei întârzie o vreme cu gândul și condeiul la Biserica Oprișeni, acolo unde o slujbă de pomenire va marca pe 27 februarie 2008 trecerea a 105 ani de la nașterea artistului. Maestrul Ion Irimescu a ales din vreme pentru ultimul său drum cimitirul acestei biserici, unde își dormeau somnul de veci părinții săi, Maria și Petru, și și l-a pregătit cu o grijă care a intrat în legendele locului.

 

Întrebat de primarul de atunci, care îi înțelegea exigența pentru estetica monumentului funerar, dar nu neapărat și pentru ,,căptușeala” groasă a cavoului, Maestrul, povestește Grigore Ilisei, i-a răspuns surâzând: ,,Mă sâcâie tare reumatismele și am auzit că acolo trage cumplit și mă pregătesc pentru ce-i mai rău”. Dar preferința pentru Biserica Oprișeni era legată deopotrivă și de lucrarea din studenție, ,,ultima sa mare aventură picturală”, cum o numește Grigore Ilisei, ridicând încă o dată problema necesității restaurării acesteia. Deși afectată de insuficienta cunoaștere a tehnicilor murale, motiv în plus să ne temem pentru viața ei fără o intervenție grabnică și de înalt profesionalism, pictura Bisericii Oprișeni, realizată de Ion Irimescu, la 23 de ani, singur, în numai trei luni (,,o muncă titanică”!) ,,este indiscutabil un tezaur – spune Grigore Ilisei – și nu trebuie să dispară”.